Mănăstirea Balș

Fiind situat la aproximativ 7 km de Flămânzi şi 15 km de Hârlău, Schitul Balş stă ascuns în pădurea seculară, departe de zbuciumul vieţii cotidiene. Mai retras de lume, dar foarte aproape de Dumnezeu, schitul Balş este o vatră călugărească a cărei istorie se întinde pe parcursul a trei veacuri. Conform pisaniei, schitul este ctitoria lui Grigore Balş datând din 1766, când a luat fiinţă prima mănăstire de călugări.

Începuturile au fost grele; în urma unui conflict de hotar între mănăstire şi şătrarul (boier cu rang mic) Aslan acesta a dat foc mănăstirii chiar la începutul existenţei ei, călugării fiind alungaţi. Tot în acea perioadă un anume monah, Daniil, venind de peste Prut, şi-a amenajat o chilie într-o peşteră aflată în zona dealurilor pietroase şi accidentate din zonă.

A căpătat apoi învoirea stăpânului, Grigore Balş, de a se instala la schit. Nu se ştie exact dacă monahul respectiv sau Grigore Balş, a ridicat prima biserică de lemn, fiind opinii contradictorii în acest sens. De atunci şi până în 1819 nu mai sunt documente scrise despre mănăstire.

În 1819 monahia Ecaterina Ursache, devenită schimonahia Evghenia, transferată de la Mănăstirea Războieni, cu contribuţia financiară a ei şi a lui Lascăr Sturdza, mare hatman al Moldovei, ridică în 1835 biserica de piatră şi cărămidă, a cărei ziduri se păstrează şi astăzi.

Au fost construite şi câteva case pentru vieţuitoare, în continuare aici fiind obşte de maici. În 16 ianuarie 1845, cu aprobarea Mitropoliei, maica Irina, fosta monahie în Mănăstirea Văratec şi apoi la Rădeni, devine stareţa la Schitul Balş, ajutată de ucenica sa Veniamina Kalmuţki, fostă Ana Grigorascu Balş, înainte de căsătorie. Maica Veniamina hotărăşte construirea unei fântâni arteziene în faţa bisericii, apa fiind adusă pe tuburi de oale de la distanţă de 2 km. Urmele fântânii se văd şi astăzi.

Lângă cişmea era o cruce de piatră al cărei postament există şi în prezent. Cu timpul, soborul maicilor înmulţindu-se (un document din 1851 arată că existau 55 vieţuitoare), şi-au făcut case şi în afară de cetate, prin poiana schitului, case ale căror temelii se mai văd şi astăzi.

Din argintul ce le rămăsese de la zestrea lor, stareţa Evelina şi ucenica ei Veniamina, toarnă sfinte vase. Azi mai există un Sfânt Potir pe care se poate citi: Pomeneşte Doamne pe arhimonahia Irina prima stareţă a schitului Balşu şi Veniamina Kalmutki cu tot neamul lor 1851 mai 15.

Între 1945 – 1959 schitul a funcţionat cu trei călugări, iar între anii 1959 (decretul 410/1959 privind „reforma monahală”) şi 1990, a fost închis.

Schitul avea să fie redeschis la începutul anilor ’90 ca mănăstire de călugări, când singurul care a avut curajul de a-şi ridica o asemenea cruce pe umeri a fost părintele stareţ, protosinghelul Isidor Bucătaru, venit de la mănăstirea Neamţ. S-a restaurat biserica, făcându-se tencuieli interioare şi exterioare, s-a refăcut acoperişul şi pictura interioară, precum şi catapeteasma, montându-se şi o centrală termică. În anul 1996, la data de 28 iulie, s-a resfinţit biserica mănăstirii de către P.S. Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Calinic Botoşăneanul, având hramul „Sf. Treime”.

Pelerinii din zonă, cei mai numeroşi

De hramul „Sfintei Treimi” de exemplu, curtea Schitului Balş este plină de oameni: bătrâni aduşi de povara anilor, alţii mai tineri animaţi de bucuria rugăciunii, copii frumos îmbrăcaţi de sărbătoare. Majoritatea veniţi din satele din împrejurimi (Pârcovaci, Deleni, Feredeni, Boscoteni, Rădeni, Vlădeni, Flămânzi etc), mulţi parcurgând pe jos drumul până la schit, alţii vin tocmai de la Hârlău, cale de 15  kilometri.

Prin 2008, au vizitat schitul şi nişte reprezentanţi ai Băncii Mondiale. Seara la întoarcere, au avut aceleaşi cuvinte de apreciere, mai ales când, la lumina farurilor, drumul era traversat din când în când de câte un căprior, un iepure un mistreţ sau alte vieţuitoare din sălbăticia pădurii.

Vreme de peste 25 de ani, părintele stareţ se îngrijeşte de păstrarea şi înfrumuseţarea lăcaşului pe care îl păstoreşte. Când a venit, în anul 1991 a găsit doar nişte ziduri  fără acoperiş, iar în mijlocul sfântului altar era crescut un cireş. De acolo şi până la ceea ce vedem astăzi a necesitat multă muncă şi ajutor.

Obştea este mică, dar foarte primitoare. Aici, în fiecare vară de vreo zece ani încoace, se desfăşoară o tabără pentru copiii din Parohia Bivolari judeţul Iaşi, unde aceştia se deprind cu rugăciunea, cu viaţa de mănăstire, dar şi cu alte activităţi recreative care i-au făcut pe copii să se apropie mai mult de Dumnezeu dar să se cunoască mai bine şi pe ei.

Catapeteasmă sculptată din lemn de stejar

Biserica este din zid de piatră şi cărămidă, pe temelie din piatră întărită cu beton în formă de navă. Spaţiul interior este împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră aşezată la răsărit. Catapeteasma este din lemn de stejar, sculptată de  meşterul Ion Ungureanu din Tg. Neamţ. Naosul, luminat de câte o fereastră la nord şi alta la sud, se delimitează de pronaos prin doi stâlpi laterali cuprinşi în ziduri, aceştia susţinând arcadele bolţilor.

În exterior, zidul naosului este sprijinit de contraforţi. Pronaosul este luminat numai de o fereastră aşezată pe zidul din vest. Faţadele sunt simple, remarcându-se pilaştrii decorativi, decroşaţi care scot în evidenţă dezvoltarea pe înălţime a navei bisericii. Pridvorul închis este luminat de o fereastră la est şi alta la vest. Intrarea în pridvor se face prin partea sudică. Deasupra pronaosului-pridvor se înalţă turla bisericii, având formă pătrată cu ferestre terminate în arc, aşezate la sud, est şi vest, încadrate de pilaştrii dubli decorativi.

 Troiţă donată de credincioşi

Pictura din biserică, inclusiv pridvor, a fost realizată în 1994, în tehnica frescă, stil neobizantin, iar culorile folosite şi execuţia este plăcută celor ce o privesc. Sunt pictate scenele biblice cu respectarea erminiilor. Deasupra uşii de intrare în pridvor este icoana Sfintei Treimi în mozaic, iar în pridvor sunt pictaţi sfinţi români. Autorul picturii este pictorul bucureştean Vasile Buzuloi, ajutat de familia sa.

În apropierea  bisericii s-a construit o troiţă sculptată, reprezentând pe Mântuitorul răstignit încadrat de Maica Domnului şi Sfântul Ioan Evanghelistul, aceasta fiind donată de credincioşi din comuna Flămânzi. Chiliile şi anexele gospodăreşti sunt construite în apropiere.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.