Cetatea Mediașului. Orașul Mediaș

Prima fortificație perimetrală a Mediașului a fost realizată prin intermediul unor valuri de pământ întărite cu palisade de lemn, care, la rândul lor, erau dublate cu șanțuri de apă. Această măsură a fost luată în 1477, din dorința de a sprijini capacitate de apărare a Mediașului. Totodată, au existat micșorări de dări și scutiri de la obligativitatea îndatoririlor militare. Astfel, doar 32 de persoane erau obligate să participe la armata regală.

Actuala incintă fortificată a orașului a fost construită din cărămidă și piatră, fiind ridicată la ordinele regelui maghiar Matei Corvin. În 1486, acesta ordonă ca toți locuitorii orașului să participe la lucrări, indiferent de poziția lor socială. Construcția propriu-zisă a început în anul 1490, iar cinci ani mai târziu, Vladislav al II-lea îi obligă pe toți locuitorii orașului, precum și pe cei din satele celor Două Scaune – Mediaș și Șeica – să participe la ridicarea zidurilor, pentru a grăbi finalizarea construcției. Cetatea a fost finalizată în anul 1534, perioadă din care datează și schimbarea titulaturii orașului din „villa” în „civitas”, statut care va rămâne acordat permanent Mediașului.

Fortificațiile cetății însumează o lungime totală a zidurilor de 2360 m, cu grosimea de 0,8 m și înălțimea de aproximativ 7 m. Cetatea avea trei porți principale de acces, întărite cu turnuri de apărare: la nord se afla Poarta Steingasser, la est Poarta Zeckesch, iar la sud se afla Poarta Forkesch. Cetatea a fost fortificată în continuare, punctul maxim fiind atins în secolul XVIII, când existau 19 turnuri și bastioane, iar celor trei porți principale li s-au adăugat patru porți secundare.

De-a lungul secolelor, cetatea Mediașului a fost nevoită să reziste în fața a numeroase asedii, fiind cucerită și devastată în mai multe rânduri de către armatele de ocupație. După ce regatul Ungar a fost înfrânt în 1526 la Mohács, trupele lui Ioan Zápolya au asediat și în cele din urmă cucerit cetatea în anul 1529.

Acest asediu a provocat distrugeri importante. După 10 ani, în 1539, sașii din Mediaș primesc privilegiul libertății comerciale, astfel încât aceștia beneficiau de anumite înlesniri fiscale și erau scutiți de taxe comerciale, atât pe teritoriul Transilvaniei, cât și pe teritoriul Ungariei. Aceste fapt a contribuit enorm la „relansarea” Mediașului, atât din punct de vedere financiar, cât și economic, devenind unul dintre principalele centre comerciale din Transilvania.

Zidurile cetății au fost refăcute des,cea mai mare restaurare având loc în zona Sub Alee, în special la golurile de tragere și la decoruri. Zidul aflat după Biserica Franciscană s-a prăbușit și a fost restaurat, însă nu s-a ținut cont de modelul original.

Începând cu sfârșitul secolului XVIII, zidurile cetății nu au mai fost întreținute și nici nu s-au mai construit altele. În cele din urmă, la începutul secolului XX, au fost demolate 13 turnuri și bastioane, pentru a se fluidiza traficul. În prezent, zidurile cetății, turnurile și porțile cetății medievale pot fi văzute pe traseul Complexul Castelului – Zona Sub Alee – strada Nicoale Titulescu – strada După Zid- strada Cloșca – strada Unirii – strada Pompierilor.

Cel mai vechi nucleu al Mediașului – conform cercetărilor efectuate de Karl G. Romer și Paul Niedermaier – se găsește pe Zeckesch (actuala stradă Mihai Viteazu), deoarece avea cotele cele mai ridicate, fiind ferită de mlaștini și de inundații. Prima casă de piatră construită în oraș a fost atestată în anul 1475. În anul 1541, existau aproximativ 57 de clădiri zidite, cu acoperișuri din șindrilă sau din paie. În jurul anului 1600, dintre toate orașele din zona Ardealului, Mediașul avea cel mai mare procent de case zidite, în raport cu numărul total al clădirilor.

Pe măsură ce orașul s-a dezvoltat și s-a extins, acest lucru a dus la construirea caselor aflate în actuala piață „Regele Fedinand I”. Până la începutul secolului XX, piața era traversată de pârâul Moșna. Acesta parcurgea strada Spitalului, traversa piața și apoi se bifurca spre străzile Petőfi Sándor și Stephan Ludwig Roth. Pe acest pâru se afla chiar și o moară de apă.

Lucrările de canalizare efectuate în 1912, au scos la iveală urme ale unor podețe de lemn ce traversau pârâul și care se aflau la mică adâncime. Pârâul Moșna a fost captat încă din anul 1315, prin Canalul Morii, pentru ca apoi să se verse în Târnava Mare.

În anul 1699, o parte a apei a fost deviată spre noua albie de către meșterii din breasla tăbăcarilor. Noua albie străbătea strada Stephan Ludwig Roth. Atât piața, cât și strada se aflau cu un metru sub nivelul actual, deoarece pe acolo erau colectate toate reziduurile menajere și deșeurile rezultate în urma activităților meșteșugarilor, astfel încât aerul era insuportabil de suportat în acea zonă. Piața a fost asanată în anii 1816-1818, însă doar câțiva ani mai târziu, locul a devenit din nou insalubru.

Abia canalizarea introdusă în 1912 a pus capăt acestor probleme. Piața Mare nu beneficia de căi de acces pietruite, așa că se formau adesea noroaie mari, astfel încât doamnele din înalta societate erau transportate cu ajutorul unor dispozitive ciudate, care semănau cu niște dulapuri atunci când doreau să traverseze piața.

Ca majoritatea piețelor din orașe, Piața Mare era „inima” orașului, locul unde aveau loc principalele evenimente, de la execuții și pedepse corporale, la activități comerciale și primirea vizitelor oficiale ale unor personalități ale vremii. Majoritatea caselor din piață aveau prăvălii la parter, semn că existau numeroase activități comerciale, iar în 1424, Mediașul avea deja două târguri anuale.

Până în anul 1875, în partea de nord-est a pieței exista o hală comercială, unde membrii breselelor își vindeau produsele, iar în fața halei se afla „stâlpul infamiei”. Există și o legendă interesantă legată de această hală. Se spune că a fost construită în anul 1770 de primarul orașului, Hann von Hannenheim. Se spune că fiica primarului obișnuia să cocheteze cu fiul unei familii nobile rivale, Daniel Conrad von Heydendorf de la fereastra casei sale. Astfel, pentru a le strica flirtul celor doi îndrăgostiți, primarul a construit hala din piață.

Pe măsură ce orașul s-a dezvoltat tot mai mult, casele construite în perioada Renașterii nu mai aveau nevoie de fortificații. Acestora le-au luat locul fațadele atrăgătoare, cu elemente decorative. Majoritatea caselor din piață au fost construite în perioada Renașterii Transilvane, lucru ce poate fi observat în detaliile prezente la ferestre și la fațade.

Ancadramentele de la ferestrele oamenilor înstăriți cuprindeau întreaga fereastră, în timp ce cei din clasele inferioare aveau dreptul să încadreze doar partea superioară sau pervazul ferestrei. Aceste elemente de arhitectură reprezentau o modalitate de a face distincție între diferite clase sociale. Nu în ultimul rând, gangurile de acces din piață sunt boltite semicilindric. Casele din piață aveau la început rol dublu: la etaj erau locuințele oamenilor, iar la parter existau prăvălii sau ateliere. Cu timpul, atelierele au fost și ele transformate în locuințe, modificându-se aspectul gangurilor.

Biserica ce purta hramul Sf. Margareta a fost atestată pentru prima dată în anul 1414. În anul 1545 aceasta a intrat în proprietatea comunităţii evanghelice luterane din Mediaş devenind centrul comunităţii săseşti locale.

De-a lungul timpului biserica a fost înzestrată cu numeroase obiecte de artă laică sau religioasă. Printre acestea, se remarcă cristelniţa realizată în bronz masiv în cea de-a doua jumătate a secolului XIV.

La sfârşitul secolului XV autorităţile au decis să înalţe turnul bisericii să îl construiacă cât mai înalt, mai înalt chiar decât cel al bisericii Sf. Ştefan din Viena. Se pare că dorinţa lor L-a mâniat pe Dumnezeu care, drept pedeapsă ar fi înclinat turnul. Astăzi, acesta are 8 m înălţime şi o inclinaţie de la verticală de 2.28 m.

Turnul bisericii poartă numele de Turnul Trompeţilor deoarece, un trâmbiţaş anunţa mereu, din turn, pericolele ce ameninţau cetatea. În acest turn a fost reţinut Vlad Ţepeş în anul 1476, din cauza unui conflict avut cu regele Ungariei Matia Corvin.

Pe pereţii interiori se pot admira şi astăzi mai multe picturi murale executate în secolele XIV-XV.

În concluzie, Cetatea Mediașului este practic orașul propriu zis, orașul Mediaș de astazi.

You may also like...

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.