Circuitul Șesul Craiului – Scărița-Belioara, județul Alba, România
Circuitul Șesul Craiului – Scărița-Belioara este unul dintre cele mai spectaculoase trasee din masivul Muntele Mare, în partea estică a Munților Apuseni. Abrupturile albe de calcar, pădurile, fânețele montane și platoul aflat la peste 1.350 de metri formează un peisaj foarte diferit de imaginea obișnuită a culmilor domoale din Apuseni. Rezervația se întinde pe teritoriul comunelor Poșaga și Ocoliș, în județul Alba, iar circuitul clasic pornește din zona satului Belioara, cunoscut pe unele hărți și ca Poșaga de Sus.
Traseul turistic este marcat cu punct roșu și descrie un circuit prin zona rezervației Scărița-Belioara. Varianta clasică are aproximativ 8,8 kilometri, o diferență de nivel cumulată de circa 890 de metri și necesită în jur de 4-5 ore de mers efectiv, timpul total crescând în cazul opririlor pentru fotografii sau pentru admirarea peisajului. Traseul este considerat dificil, în principal din cauza urcărilor susținute și a unor sectoare stâncoase sau expuse.
Punctul de plecare se află după ultimele case din Belioara, la baza abruptului. Accesul rutier se realizează din DN75, de pe Valea Arieșului, prin Poșaga de Jos și Poșaga de Sus. Drumul continuă apoi spre Valea Belioarei, până în apropierea locului de unde începe urcarea propriu-zisă.
Prima parte a circuitului urcă pe un drum de piatră și apoi prin fânețe. Panta devine repede serioasă, iar traseul intră într-un sector stâncos unde terenul necesită atenție, mai ales după ploaie. Sensul de parcurgere prin partea stângă a circuitului este frecvent preferat tocmai pentru ca această zonă abruptă să fie parcursă la urcare, nu la coborâre.
După sectorul abrupt, poteca intră în pădure și traversează mai multe poieni. Printre reperele traseului apare zona La Măteoaie, după care urcarea continuă spre Șaua La Răscruce. Aici se întâlnesc mai multe trasee turistice care leagă Scărița-Belioara de alte zone ale masivului Muntele Mare.
Din șa urmează încă un urcuș până la partea superioară a rezervației. Peisajul se schimbă treptat: pădurea rămâne în urmă, iar relieful se deschide spre întinderile ierboase ale Șesului Craiului. Platoul se află la peste 1.350 de metri altitudine și contrastează puternic cu pereții aproape verticali care cad spre Valea Belioarei.
Șesul Craiului reprezintă una dintre principalele atracții ale circuitului. Marginea platoului oferă perspective largi spre Valea Belioarei, Valea Arieșului și masivul Bedeleu, aflat dincolo de vale. Deși altitudinea nu depășește 1.400 de metri, diferențele de nivel și abrupturile calcaroase dau zonei aspectul unui masiv mult mai înalt.
Rezervația este cunoscută și pentru diversitatea botanică. Pe pajiști și în zonele stâncoase apar specii rare, printre care sângele voinicului, argințica, gențiane, strugurii ursului, căldărușa și floarea de colț. Perioada mai-iunie este importantă pentru înflorirea mai multor asemenea plante, ceea ce adaugă o componentă botanică spectaculoasă peisajului montan.
Relieful carstic include numeroase grote și peșteri. Printre cele mai cunoscute se află Coșul Boului, Peștera Lungă, Peștera Roșie, Peștera Călugărului, Peștera lui Filip și Peștera fără Fund. Coșul Boului impresionează prin portalul foarte mare, însă accesul direct la grotă nu face parte din traseul turistic marcat și presupune folosirea unei poteci nemarcate, abrupte.
Circuitul continuă de-a lungul rezervației și ajunge spre Poiana Cornu Pietrei și Culmea Brădețel. Coborârea este abruptă pe anumite porțiuni, cu serpentine scurte și sectoare stâncoase. Urmează apoi drumuri și poteci prin pădure, iar abrupturile Scăriței rămân vizibile din mai multe puncte până la revenirea în zona Belioara.
Pe vreme umedă, stâncile și pantele accentuate pot deveni alunecoase. Condițiile de iarnă schimbă complet dificultatea traseului, iar unele sectoare din zona abrupturilor sunt considerate periculoase. Echipamentul de drumeție montană, încălțămintea cu talpă aderentă, apa suficientă și verificarea prognozei înaintea plecării rămân elemente importante pentru parcurgerea circuitului în condiții adecvate.
Scărița-Belioara combină într-un circuit relativ compact aproape toate elementele caracteristice unei ture montane complexe: urcare susținută, pădure, poieni, platou calcaros, abrupturi, panorame și formațiuni carstice. Șesul Craiului completează traseul prin contrastul dintre pajiștea aproape orizontală și pereții de stâncă ce coboară brusc spre văile din jur, transformând zona într-unul dintre reperele naturale distincte ale Munților Apuseni.
