Salina Turda

Salina Turda este cel mai spectaculos subteran modelat de oameni, din lume. Salina Turda este printre cele mai spectaculoase atracții turistice din lume. Este subteranul pe care oamenii l-au creat într-un mediu natural deosebit, în adâncul Transilvaniei, săpând în sarea depusă după evaporarea mării care acoperea toată regiunea în urmă cu milioane de ani.

Acum, sarea din Salina Turda ar putea asigura necesarul de sare pentru toată Planeta timp de 60 de ani, dacă ar fi cazul.

O îmbinare a istoriei cu modernul, Salina Turda este o experiență de neuitat, un spațiu în care legenda întâlnește istoria. În interiorul Salinei, lemnul din care este făcută Scara Bogaților, cea pe care au călcat regii austrieci, în timpul Imperiului Austro-Ungar, este unul special, din brad, tocmai pentru a rezista bine în medii speciale.

De asemenea, ca fapt unic în lume, singurul crivac (utilaj de extracție)  aflat încă pe locul său, în forma de odinioară, într-o mină de sare devenită accesibilă turiștilor, este Crivacul din Salina Turda. Iar Mina Rudolf completează experiența în Salină cu o serie de activități distractive, pentru cei mici, și cei mari – un amfiteatru generos care găzduiește spectacole de tot felul, terenuri de sport, bowling, mini-golf, biliard, și multe alte activități. Roata panoramică este, și ea, unică, fiind probabil singura roată panoramică din subteran din lume. O plimbare cu barca pe lacul din Mina Terezia face, de asemenea, parte din farmecul Salinei Turda.

De la Sala Ecourilor, vizitând și Sala Crivacului coborâm pe Scara Bogaților în Mina Rudolf, unde Salina Turda se lasă descoperită pe de-a-ntregul. Aici te întâmpină o serie de activități, care să te facă să vrei să mai stai în acest spațiu al binelui. Mina Terezia continuă experiența, găzduind o “cascadă de sare”, un lac subteran, stalactite și eflorescențe de sare.

Spectacolul naturii și legendele magice din vremuri uitate sunt căutate de turiștii care vor să experimenteze, să simtă unicitatea și ineditul, într-un mediu sănătos – care îți deschide perspective deosebite de relaxare.

Salina Turda se găseşte în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în Salină se face din str. Salinelor 54A sau prin intrarea principală situată în centrul turistic Salina-Durgău situat pe Alea Durgău.
La Turda a fost cunoscut şi exploatat zăcământul de sare înca din cele mai vechi timpuri (dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană 50 î.C.-106 d.C.), dar exploatarea sistematica a zăcământului, începe în perioada ocupaţiei romane (106-274d.C.). Sarea era exploatată de către romani în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lăţime. În afara masivului de sare de la Durgău, romanii au exploatat şi masivul de sare de la Băile Romane (în zona ştrandului actual).Primul document în care este pomenită Ocna de la Turda a fost emis de către cancelaria maghiară în anul 1075.
În cursul secolului al XIII-lea este pomenită documentar explicit Ocna de la Durgău-Turda. La 1 mai 1271 se dăruia capitalului Episcopiei de Transilvania „ocna de sare de la Durgău-Turda”. În timpul stăpânirii maghiare a Salinei de la Turda, au fost deschise la Durgău un număr de 4 ocne subterane: Mina Katalin, Mina Horizont, Mina Felsö-Akna şi Mina Iosif (Joseph).

La sfârşitul secolului al XVII-lea mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administraţia directă austriacă (perioada austro-ungară). În această perioadă (secolele XVII-XIX) au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Tereza, Mina Anton, Mina Clujeana, Mina Rudolf şi Mina Ghizela. Salina de la Turda, care a fost una din cele mai importante saline ale Transilvaniei, începe să decadă după anul 1840, datorită concurenţei tot mai puternice a salinei Ocna Mureş.
În anul 1853 încep săpăturile galeriei de acces Franz Josef (spre a uşura transportul sării la suprafaţă), săpături finalizate la sfârşitul secolului XIX. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut şi a concurenţei altor saline ardelene. După închidere, salina a intrat într-o perioadă de uitare, până în timpul celui de-al doilea război mondial când a fost utilizată ca adăpost pentru populaţia oraşului. După anul 1950 pâna in anul 1992, când a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic, primii 500 m ai galeriei de transport Franz Josef au fost utilizaţi ca depozit de brânzeturi.
SalinaTurda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ).
Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2008 încep lucrările de modernizare ale salinei, fiind redată circuitului turistic începând cu luna ianuarie 2010. În perioada ianuarie 2008 – ianuarie 2010 a avut loc un proces de modernizare a Salinei Turda. În urma acestuia a fost creată o înfăţişare nouă şi o funcţionalitate extinsă a Salinei Turda. În Mina Rudolf există acum o sală de concerte, teren de sport, bowling, minigolf dar şi o gondolă imensă şi s-a montat şi un ascensor (lift) pentru persoanele care se deplasează mai greu. În Mina Terezia s-a construit un debarcader pe lac cu bărci care permit plimbarea turiştilor pe lacul salin.

Structura

Mina Rudolf are o formă de sală trapezoidala numită în termeni tehnici abataj în talpă. Aceasta a fost începută în anul 1867 şi are o lăţime de circa 50 m, o lungime a vetrei (talpa abatajului) de 80 m iar adâncimea este de 40 de m. Scările coboară de a lungul a 13 etaje fiecare având marcat anul în care a fost săpat. Datorită infiltraţiilor pe peretele nordic s-au format stalactite de sare cu o viteză de creştere de 2 cm/an. Ca urmare a lucrărilor din ultimii ani Mina Rudolf a fost dotată cu o serie de elemente noi care sunt destinate turiştilor: sală de concerte, teren de sport, gondolă, minigolf, bowling. A fost montat şi un lift pentru a uşura accesul în mină.
Mina Ghizela a fost deschisă în 1857 şi urma să fie o mină similară minei Rudolf însă s-au executat doar lucrările pregătitoare, lucrarea fiind abandonată. În 1992 la deschiderea minei pentru tratament a fost extinsă sala octogonală.
Mina Terezia este o mină de tip clopot cu o adâncime de 90 m în a cărei vatră s-a format un lac subteran cu adâncimea de 5-8 metri şi un diametru în jur de 70 m. Mina a fost exploatată încă din 1690. Aici se află celebra cascadă de sare pe peretele nordic al minei, cascadă ce s-a format prin depunerea sării din soluţia salină ce se prelingea din galeriile romane. Recent s-a amenajat un debarcader cu bărci pe lacul subteran din Mina Terezia şi o zonă de promenadă deosebită prin arhitectura elementelor ce o compun.

Galeria Franz Josef.Pentru a facilita şi mai mult exploatarea sării între 1853 şi 1870 este construită o galerie orizontală pentru transportul sării la suprafaţă. Această galerie avea iniţial 780 m însă a fost prelungită astfel încât acum are 917 m. Un aspect interesant ce merită menţionat este că între 1948 şi 1992 a avut rolul de depozit de brânză.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.