Ruinele Castelului Izvorul Ampoiului

Castelul a fost construit în stil neoromânesc, între anii 1936 – 1939, din inițiativa lui Grigore Gigurtu ( inginer, om politic, s-a numărat printre prosperii oameni de afaceri din România interbelică.

Gigurtu era acţionar şi patrona numeroase întreprinderi de minerit: Societatea minieră „12 Apostoli” din Brad – Gura Barza,precum si la minele de mercur din Valea Dosului, reuşind să acumuleze o importantă avere din aceste activităţi.

Industriaş de succes, Gigurtu nu a avut acelaşi talent pentru cariera politică. În vara anului 1940, după ce ţara noastră cedează în faţa ultimatului sovietic de a evacua Basarabia şi nordul Bucovinei, regele Carol al II-lea l-a numit preşedinte al Consiliului de miniştri în speranţa că va putea reorienta politica externă a României spre puterile Axei şi să salveze ce se mai putea din România Mare.

Din nefericire, soarta României era deja stabilită de Marile Puteri revizioniste, iar izolarea de pe plan internaţional a determinat autorităţile de la Bucureşti să accepte şi dictatul de la Viena care oferea Ungariei nord-vestul Transilvaniei. Aceste decizii i-au compromis imaginea, un preţ pe care l-a plătit scump în temniţele comuniste, unde și – a găsit și sfârșitul, la vârsta de 73 ani, în penitenciarul din Râmnicu Sărat.

Rolul „castelului” în epoca interbelică, a fost acela de palat administrativ al minelor și uzine de mercur.

După venirea la putere a regimului comunist, și a Naționalizării din anul 1948, „castelul” a fost folosit ca și tabără de vară pentru pioneri, apoi ca sediu de școală, iar la începutul anilor 1980 a fost dat în grija unei unități militare.

Perimetrul pe care întinde „castelul” de la Izvorul Ampoiului, este de 8.800 metri pătrați, construcția fiind compusă din trei etaje, având în total 19 camere, alimentare proprie cu energie electrică şi apă potabilă.

„Castelul” este construit în întregime din cărămidă aparentă, a fost dotat la subsol cu bazine de bazalt pentru depozitarea mercurului, care din păcate nu mai există.

În anul 1985, Sergiu Nicolaescu a folosit „Castelul” ca și platou de filmare pentru filmul său „Noi cei din linia întâi”. Efectele speciale folosite la filmările filmului, au deteriorat grav clădirea, unele încăperi au fost chiar incendiate.

La finalul filmărilor Sergiu Nicolaescu a promis plata tuturor stricăciunilor cauzate, dar din pricina unor neînţelegeri privind distrugerile cauzate la momentul filmărilor, bani pentru reparații nu au mai ajuns niciodată.

În anul 2003, Consiliul Județean Alba, a scos la vânzare Castelul de la Izvorul Ampoiului.

Un an mai târziu, în 2004, clădirea „castelului” a fost cumpărată de o firmă italiană din Alba Iulia. Patronatul firmei a dorit să-l renoveze din temelii şi să-l introducă în circuitul turistic, ca hotel şi loc de agrement în zona Zlatnei.

Firma italiană a realizat, totuși, o serie de lucrări de consolidare: izolarea fundaţiei, compartimentare interioară, înlocuirea acoperişului, montarea scocurilor de scurgere a apei de ploaie.

În prezent ruina „castelului” este scoasă la licitație pe site de licitație Artmark, cu un preț de pornire de 275.000 euro.