Peștera Ghețarul Scărișoara

Peştera Gheţarul Scărişoara se află în comuna Garda de Sus, în judeţul Alba. Ea face parte dintr-un sistem carstic complex, reprezentând etajul de sus al acestuia. Potrivit cercetătorilor, gheţarul este format din calcare foarte vechi, care se situează la o înălţime de peste 1000 de metri.Peștera Ghețarul Scărișoara

În total, lungimea peşterii depăşeşte 700 de metri. Ca să ajungeţi înăuntru, trebuie să coborâţi o distanţă relativ mare, obiectivul turistic situându-se la o adâncime considerabilă. Odată ce vă aflaţi la intrare, veţi remarca Sala Mare, o încăpere de proporţii uriaşe, care vă va impresiona de îndată ce o veţi vedea. Alte puncte de interes sunt reprezentate de Sala Biserica, Rezervaţia Mare, Catedrala sau Culoarul Coman, unde temperaturile sunt mult mai mari decât în restul încăperilor. De asemenea, nu trebuie să rataţi Rezervaţia Mică sau Palatul Sânzienei.

Blocurile de gheaţă care formează interiorul peşterii au o grosime de aproximativ 15 metri şi un volum apropiat de 80.000 de metri cubi. În plus, există şi stalagmite de gheaţă, care ajung chiar până la zece metri în dimensiune. Faţă de blocurile de gheaţă, care s-au format acum mai bine de trei milenii, stalagmitele sunt mult mai recente şi pot dispărea, deoarece sunt susceptibile topirii.

În ceea ce priveşte clima din interiorul peşterii, ca în orice loc subteran, aceasta este influenţată de către temperatura din aer, umiditate şi de către masele de aer. Temperatura este foarte influenţată de variaţiile termice din exterior. Cu toate acestea, cele pozitive se resimt cu întârziere, în sensul că este nevoie de cel puţin două luni pentru ca temperatura de afară să se resimtă şi înăuntru. Spre exemplu, valorile din luna aprilie vor putea fi simţite în peşteră abia în luna iunie. Temperaturile negative se perpetuează şi în interiorul peşterii după aproximativ o zi. În medie, în Gheţarul Scărişoara valorile negative nu depăşesc -13 grade, iar cele pozitive 7 grade.Peștera Ghețarul Scărișoara 1

Masele de aer nu influenţează semnificativ climatul din peştera în timpul verii, temperaturile crescând doar cu maxim jumătate de grad. Iarna, temperaturile din interior scad uneori până la -13 grade, întrucât aerul rece este mai dens decât cel cald.

Umiditatea de la Gheţarul Scărişoara se situează undeva în jurul valorii de 97,5%. Totuşi, în anotimpurile reci, umiditatea poate scădea până la 70%. Vara şi primăvara, când temperaturile de afară sunt foarte ridicate, umiditatea poate trece chiar de 99,5%.

După cum spuneam la început, blocurile de gheaţă şi stalagmitele de gheaţă formează peştera. În prezent, blocurile de gheaţă se află într-o stare avansată de topire. În unele zone, aceasta s-a redus cu până la doi metri şi jumătate. În ultimul secol, această topire a devenit un proces din ce în ce mai rapid şi mai accentuat.

În ceea ce priveşte stalagmitele, există două tipuri: cele care s-au format pe blocurile de gheaţă şi cele care s-au format în afara acestora. În prima categorie pot intra cele din Sala Mare a peşterii, iar în cea de-a doua intră celelalte, care sunt mult mai noi.

În prezent, Peştera Gheţarul Scărişoara poate deveni cel mai mare gheţar subteran din lume, însă pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să se efectueze toate cercetările şi toate testările. Acum, cel mai mare astfel de gheţar se află în Slovacia. Cu toate acestea, nu există lucruri foarte spectaculoase la Gheţarul Scărişoara, precum există în cazul celorlalţi mari gheţari din Europa şi din lume, însă acest lucru nu trebuie să vă împiedice să-l vizitaţi, dacă aveţi ocazia.Peștera Ghețarul Scărișoara 2

În anul 2011, Consiliul Judeatean al Municipiului Alba va cheltui peste 10 milioane de lei noi pentru reabilitarea drumului principale pe care se ajunge la peşteră, cea mai mare formaţiune de gheaţă din întreaga ţară. Acest drum se întinde pe mai bine de şapte kilometri, iar în prezent el se află într-o stare foarte proastă, fiind aproape impracticabil. În plus, autorităţile vor să modernizeze complet regiunea. Cu o suprafaţă mai mare de cinci kilometri şi jumătate, Peştera Gheţarul Scărişoara reprezintă un monument al naturii. Descoperită de către Adolf Schimdl, în anul 1863, şi menţionată 64 de ani mai târziu de Emil Racoviţă, obiectivul turistic se numără printre cele mai importante de la noi din ţară.

În concluzie, dacă vă gândiţi să faceţi o vizită la Gheţarul de la Scărişoara, nu ezitaţi. Veţi avea ocazia să vedeţi pe viu cea mai mare peşteră de gheaţă din România. Blocurile de gheaţă enorme, dar şi stalagmitele vă vor impresiona plăcut. Cu toate acestea, trebuie să fiţi foarte bine echipat, întrucât temperatura dinăuntru este foarte scăzută. Cu o lungime de aproximativ 700 de metri, acest obiectiv turistic poate fi parcurs în câteva minute, dacă vă grăbiţi însă puteţi zăbovi mai mult pentru a admira frumuseţile unui loc unic din România.

1 Response

  1. Puiu L spune:

    Aș fi crezut că cel mai mare ghețar din România este (era) cel numit „Focul viu”, din munții Bihorului. Dar nu, cel mai mare și mai mare este-n munți, pe o cărare! Dar până acolo mai avem ceva de mers, și de văzut.

    Dacă ai avut înțelepciunea să te stabilești, măcar o săptămână, în Apuseni, la Gârda de Sus, vei ajunge neapărat pe drumul ce pleacă din centrul comunei, pe lângă podul peste pârâul Gârda (în care se varsă și Ordâncușa). După doar câteva sute de metri, vei avea de ales : la stânga, către Peștera și Ghețarul de la Scărișoara, sau înainte, către ceea ce eu am numit Marele Tur! Acesta este un tu de aproximativ 24 de km, ce cuprinde : Peștera Poarta lui Ionele, Cheile Ordâncușei, un urcuș lent și superb printre sate (unul din ele ar fi – la 1.400 m altitudine – cel mai înalt sat din Apuseni), iar la întoarcere, „Creme de la creme”, Peștera și Ghețarul de la Scărișoara (aflat lângă satul… nu, nu Scărișoara, ci Ghețari) !

    După satul Ocoale, aflat pe partea dreaptă, ajungem la o grupare de case, cu magazin, și mai multe rulote ce comercializează tot felul de produse naturale, producție proprie (țuici, afinate, zmeurate, siropuri din diferite plante), și clătite cu dulceață de afine!!

    Hai s-o lăsăm așa și să o luăm ușor pe poteca ce urcă încet (dar sigur) spre peșteră, cale de vreo 15 minute.

    La centrul de informare, un nene ce adusese niște străini și le făcuse vânt în gaura ce se vedea în apropiere, ne-a spus că ghețarul este cel de-al doilea ca mărime, din Europa! WOW, adică uau!

    Dați 10 lei (pensionarii 8), și treceți printr-o poarta demnă de Banca Națională. Apoi o luați tot la vale, vreo 80-90 de metri, pe niște scări din metal (nu prețios!), care, în curând, vă vor face să nu mai simțiți „deștele”! Asta pentru că, din neatenție, n-am șuat cu noi și o căciuliță subțire și neapărat mânuși! MÂNUȘI!! Dacă nu te ții de balustradă, poți cădea (MARE ATENȚIE!) Dacă te ții de balustradă, trebuie să faci pauză, din când în când, ca să-ți suflii în „gheare”, deoarece au înghețat pe bara umedă și rece!

    Dar meeeeerită! O mare gaură, mai largă sus, ce se îngustează pe măsură ce cobori pe o scară destul de îngustă (dar sigură), scară ce dă roată, lipită parcă prin minune, de pereții acestui horn! Aproape de intrare, scara de metal este înlocuită de o scară de lemn, ce coboară până la intrarea în peșteră. Un mic tur, pe niște podine din lemn, scoate în evidență frumusețea stalagmitelor (cele de jos), dar mai ales a stalactitelor (cele care atârnă din tavan) – scuze pentru explicație, dar poate nu toată lumea e familiarizată cu unii termeni – totuși – rar folosiți.

    De obicei, intrarea se face în mod organizat, pe rând, dar noi, venind la început de sezon… eram singuri (grupul însoțit de persoana de la intrare, ce era cu străinii, a ieșit înaintea noastră). DUPĂ noi, a mai coborât un grup mare, care s-a tot târât pe scări (e de înțeles, totuși), timp în care noi, jos, la intrarea în peșteră, am făcut niște piroane de 32!!

    Spectaculos – la coborâre, la fel de spectaculos – la urcare. Ajuns sus, după un sfert de oră în care mi-am recăpătat suflul, am mai admirat încă o dată măreția și frumusețea golului de sub noi și am revenit pe poteca ce ducea la paradisul clătitelor cu dulceață de afine (n-am mâncat decât 3!). Apoi am luat drumul în jos, pentru a încheia Marele Tur. După aproximativ 10 km, am revenit la intersecția unde am mers drept înainte, pentru marele tur, și de acolo, la Gârda de Sus.

    Dacă nu aveți timp, sau, poate e timp mai urât, de la intersecție faceți stânga și, după 10 km ajungeți la peșteră. DAR AR FI PĂCAT!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.