Tabăra de Sculptură Măgura
Tabăra de sculptură Măgura a fost organizată în perioada 1970 – 1985. Inițiativa a aparținut sculptorului Gheorghe Coman, sprijinit de Uniunea Artiștilor Plastici din România, pentru a marca 16 secole de la prima atestare documentară a orașului Buzău.
Tabăra de sculptură s-a inițiat la propunerea lui Nicolae Ceaușescu, după ce acesta a vizitat obeliscul ridicat în Parcul Crâng din Buzău, la propunerea lui Gheorghe Coman și a lui Gheorghe Apostol, pentru sărbătorirea a 16 veacuri de atestare documentară a Buzăului.
Autoritățile județene din anii ‘70, împreună cu Uniunea Artiștilor Plastici din România au pus la cale un proiect grandios care a avut, încă de la început, o concepție unitară simbolică. S-a hotărât atunci ca, vreme de 16 ani, câte 16 sculptori, dacă era posibil mereu alții, să vină să lucreze pe dealurile Măgurii, din vecinătatea Mănăstirii Ciolanu.
Astfel, an de an, timp de mai multe săptămâni la sfârșit de vară, 16 sculptori mai mult sau mai puțin consacrați, însoțiți de cel puțin tot atâtea calfe au fost invitați să realizeze câte-o operă de artă gândită la fața locului, în funcție de mărimea și forma pietrei care le era repartizată.
Sufletul, organizatorul și liantul acestei tabere a fost sculptorul Gheorghe Coman, nelipsit în fiecare an. Lucrul în tabara de sculptura Magura a început în 1970 și a fost încheiat în 1985. La sfârșitul fiecărei ediții, într-un cadru festiv, specific epocii, sculptorii prezenți renunțau la dreptul de proprietate asupra lucrărilor, donându-le județului.
Potrivit arhivelor, aici au trudit peste 160 de sculptori, având alături nenumărați cioplitori în piatră din zonă care se ocupau de munca așa zis necalificată .
În cei 16 ani, la Măgura au lucrat 163 de sculptori, în urma cărora au rămas 256 de lucrări în piatră, donate județului de către creatori, în cadrul unei festivități, reprezentând cel mai mare ansamblu național de sculptură în aer liber din țară.
Din păcate, sculpturile nu au fost marcate o perioadă pentru ca vizitatorii să poată cunoaște autorul și titlul lucrării. În prezent, fiecare sculptură are o tăbliță cu un număr de identificare. La intrarea în tabără puteți vedea numele sculptorilor și numerele lucrărilor acestora.
Terenul de 21 ha, pe care sa află lucrările, aparține Mănăstirii Ciolanu, dar acum este în administrarea autorităților culturale ale județului Buzău, care plătesc o chirie mănastirii.
Numele care i s-a dat taberei se datorează faptului că piatra folosită a fost procurată din comuna Măgura, această tabără situându-se, de fapt, în comuna Tisău, vecină cu Măgura.
