Bisericuța lui Iosif, Buzău, România

​În inima Munților Buzăului, în apropierea satului Nucu din comuna Bozioru, județul Buzău, se află Bisericuța lui Iosif, un lăcaș de cult săpat în stâncă, considerat unul dintre cele mai bine conservate și semnificative situri rupestre din România. Parte a complexului monahal cunoscut sub numele de „Țara Luanei”, această bisericuță impresionează prin istoria sa îndelungată, arhitectura ingenioasă și încărcătura spirituală profundă.

Bisericuța lui Iosif este atribuită Cuviosului Iosif, un sihastru isihast care a trăit în această peșteră în secolul al XV-lea, după ce s-a nevoit la Sihăstria Fundătura. El este unul dintre cei patru mari sihaștri din Munții Buzăului, alături de Dionisie, Arsenie și Agaton. După moartea sa, bisericuța a fost locuită timp de secole de alți sihaștri, fiind atestată documentar în 1587 și ultima mențiune fiind din 1733.​

Deasupra intrării în bisericuță se află incizat un pește, simbol paleocreștin, care sugerează existența aici a unui loc de cult încă din secolele III-IV . Această ipoteză este susținută și de alte elemente arhitecturale, precum bolta gotică și șanțurile săpate pentru protejarea intrării și a ferestrei.

Bisericuța este săpată într-un perete uriaș de stâncă și are o intrare în trepte precis tăiate. Este dispusă pe direcția Sud-Nord și are la mijloc o ușoară gâtuire, explicabilă prin compartimentarea inițială în două încăperi sau prin săparea în două etape. Pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit, i s-a pus dușumea, iar pereții au fost umpluți cu lut. Fumul din prima încăpere ieșea pe un horn ingenios. A doua încăpere, bisericuța propriu-zisă, are altarul spre nord, cu nișe și un lăcaș pentru icoana hramului. La mijloc este o fereastră. Pentru protejarea intrării și a ferestrei împotriva scurgerilor de pe stâncă, s-au săpat șanțuri în arc frânt (boltă gotică, sec. al XIV-lea). Deasupra intrării este incizat un pește, simbol paleo-creștin.

Bisericuței i s-a adăugat un pridvor de lemn, ale cărui urme sunt vizibile în peretele înclinat al stâncii, lăsând un desen perfect simetric. Totul arată că aici a fost o însemnată bisericuță, probabil cea a mănăstirii Ioan Bogoslov. Datarea așezării în secolul III-IV este unanimă.

În fața bisericuței se afla un molid roșu secular, despre care legendele spun că a fost plantat chiar de Cuviosul Iosif. Copacul avea cel puțin 400 de ani vechime și era un simbol al zonei. Din păcate, acesta s-a prăbușit în urma unei furtuni, dar amintirea sa rămâne vie în poveștile localnicilor și în picturile realizate de Henri Trenk, care l-a însoțit pe Alexandru Odobescu într-o excursie de documentare la schiturile rupestre în 1871.​

Bisericuța lui Iosif se află la aproximativ 3 km de satul Nucu, comuna Bozioru, județul Buzău, și este situată la baza unei stânci piramidale din Valea Bordeiului, în vârful ramificației dinspre culmea Crucea Spătarului . Accesul se face pe un traseu ușor, dar destul de înclinat, care urcă prin poiană și apoi prin pădure. Traseul este marcat parțial și durează aproximativ 50 de minute.

Bisericuța lui Iosif este un unicat în România, datorită așezării sale, aspectului geomorfologic al stâncilor și istoriei sale îndelungate. Este un loc de o importanță culturală și spirituală deosebită, care merită vizitat și protejat pentru generațiile viitoare.