Mănăstirea Gorovei

Mănăstirea Gorovei îşi trage numele de la poziţia locului, Poiana Gura-Văii, care între timp a ajuns Govorei. Până în anul 1700, aici a existat numai o moşie a mănăstirii Dragomirna. Viaţa monahală a început după anul 1700 sub conducerea monahului Avramie.

Acesta ridică în 1742 prima bisericuţă din lemn, pe locul unde s-a găsit icoana Sfântului Ioan Botezatorul îngropată în pământ. Terenul a fost donat de Ioan Govorei, de aceea există şi varianta că numele mănăstirii vine de la el. Biserica degradându-se, a fost reconstruită în 1859-1866 de egumenul Vitalie Lemnea, care a mutat-o câţiva metri mai la răsărit, făcând sub ea gropniţa actuală în care au fost depuse oasele ctitorilor decedaţi.

În perioada 1861-1866, Episcopul Chesarie Sinadon, locţiitor de Mitropolit al Moldovei, a donat multe obiecte de cult Goroveiului şi a argintat pe cheltuiala sa icoana Sfântului Nicolae, pe care a aşezat-o în locul icoanei hramului. Bisericuţa, încă în construcţie, a primit hramulSfântul Ierarh Nicolae.

În anii 1830-1834 sub stăreţia Arhimandritului Macarie Jora s-a construit o altă biserică mai mare, din zid de cărămidă şi s-a argintat icoana Sfântului Ioan Botezătorul (în 1834) fiind apoi poleită cu aur în 1868. Icoana, pe seama căreia au fost puse mai multe minuni, a fost aşezată la loc de cinste, în stânga interiorului bisericii. Între 1852 şi 1888 sub stăreţia Arhimandritului Vitalie Lemnea, ajutat de obşte, a crescut prestigiul mănăstirii Govorei.

Pe lângă reînnoirea bisericuţei mici el repară şi pictează biserica mare, reface catapeteasma, face cafasul (balconul) şi multe reparaţii gospodăreşti. De la 1888-1892, Ieromonahul Visarion Răileanu înfrumuseţează stăreţia, construieşte noi chilii, face veştmântăria şi pridvorul în biserica mare, pe care o pictează din nou şi tencuieşte în interior biserica mică. Murind în 1892, este urmat până în 1898 de Arhimandritul Ambrozie Bosânceanu, care şi el construieşte chilii noi, consolidează biserica mare, reînnoidu-i catapeteasma şi icoanele pe care le-a avut, tencuieşte biserica mică în exterior şi face reparaţii capitale la chiliile egumeneşti, construite în 1844 de Arhimandritul Ierotei Lemnea, ctitorul şi egumenul mănăstirii Gorovei.

În perioada 1977-1980, cu binecuvântarea Mitropolitului Teoctist al Moldovei şi Sucevei şi pe cheltuiala Mitropoliei, pe ruinele construcţiei de la 1844 s-a reconstruit casa oficială şi stăreţia. Această clădire este aşezată la sud-est de biserica mare perpendicular pe aceasta (orientare sud-nord) partea sudică a ei venind până în biserica mică. În anii 1981-1984, tot la iniţiativa Mitropolitului, controlul tehnic al Mitropoliei a constatat starea de degradare a bisericii mici, prin putrezirea bârnelor între tencuirile interioare şi exterioare, ca urmare dispunându-se reconstrucţia din cărămidă în acelaşi stil şi formă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.