Faleza Cazinoului, Constanța, România

Faleza Cazinoului din Constanța reprezintă una dintre cele mai emblematice și iubite zone de promenadă de pe litoralul românesc. Își datorează faima Cazinoului — bijuteria Art Nouveau construită între 1904 și 1910 — dar farmecul ei stă nu doar în arhitectura excepțională, ci și în legătura profundă cu evoluția urbană și socială a orașului-martor. Este locul în care istoria, natura marină și viața constantă se întâlnesc în mod agreabil pentru mii de vizitatori.

La începutul secolului XX, Constanța și-a propus să se transforme într-un oraș modern, cu bulevarde elegante spre mare. Planul faleza Cazinoului a fost aprobat în 1903, odată cu modernizarea portului și a zonei adiacente, sub coordonarea inginerului Anghel Saligny — fondatorul infrastructurii moderne a orașului. Faleza nu era naturală — terenul a fost extins peste mare, consolidând malul prin aterizare, astfel „furați” din valuri zeci de metri de teren.

Inițial o promenadă pe un bulevard pietonal, faleza era legată de Bulevardul Elisabeta (inițial B-dul Prințul Nicolae, apoi Țarul Nicolae, detalii schimbări politice) . Această aliniere paralelă — port la un capăt, Cazino la celălalt — a creat o zonă urbană continuă, dedicată relaxării pe malul mării.

În inima promontoriului amenajat, s-a ridicat Cazinoul — proiectul regal început de Regele Carol I, semnat de arhitectul Daniel Renard, cu contribuții ulterioare de Petre Antonescu. Stilul Art Nouveau, îmbogățit cu elemente Beaux-Arts, implementează o arhitectură sofisticată: vitralii-evantai, ferestre cu formă de cochilie, portic amplu și un hol monumental care conduce spre săli de spectacole și de biliard.

Faleza a fost gândită pentru a scoate clădirea Cazinoului în prim-plan, oferind turistului o experiență rafinată de promenadă, cu scoici ale stilului european fin și marea ca fundal constant.

Pe parcursul secolului XX, faleza a rămas în centrul atenției:

• În Primul Război Mondial, casino-ul și proximitatea falezei au fost supuse bombardamentelor, iar clădirea a fost reutilizată ca spital militar în 1916.
• În 1912, a fost adăugat un pavilion-restaurant în apropierea Cazinoului — actualul Acvariu — intensificând vitalitatea zonei.
• După al Doilea Război Mondial, faleza și Cazinoul au fost reparate în 1951, cu contribuția deținuților politici, și integrate utilizării comuniste, devenind Casa de Cultură a Sindicatelor.
• Ultimele reparații în epoca comunistă au avut loc între 1986–1988, dar întreaga zonă intra ulterior în declin.

Faleza s-a păstrat ca spațiu pietonal vital, schimbându-și denumirea pe parcurs: de la Nicolae, la 16 Februarie sub comuniști, iar astăzi purtând amprenta turistică și memoria istorică.

Monument istoric clasat (cod LMI CT‑II‑m‑A‑02801), faleza și Cazinoul au intrat într-un program amplu de reabilitare început în jurul anului 2020. Schelele au fost îndepărtate în august 2023, marcând o nouă fază către redeschidere. Se estimează că reabilitarea totală, finanțată și de investitori privați, s-a derulat de-a lungul a trei ani cu o cheltuială de cca. 12 milioane euro.

Astăzi, faleza este revitalizată, cu promenadă modernă, zonă verde, mobilier urban elegant și iluminat nocturn. Zona a devenit painal pentru festivaluri, concerte în aer liber, evenimente culturale – revenind la apartenența simbolică a orașului-port european.

Faleza Cazinoului, remaniată și redată comunității, exemplifică o fuziune de arhitectură, ingeniozitate urbană și revitalizare culturală. Este locul în care o clădire privată, Cazinoul, devine parte integrantă din spațiul public, oferind o continuitate între trecut și prezent, între apă și oraș. O plimbare aici este o călătorie în inima Constanței — trecut, identitate, eleganță, care se reflectă în valurile Mării Negre.