Mănăstirea Coșula, Botoșani, România
Într-un colț pitoresc al Moldovei, la aproximativ 20 km de municipiul Botoșani, se află Mănăstirea Coșula – un loc cu o puternică încărcătură spirituală și o valoare istorică aparte. Ridicată în anul 1535 de marele vistiernic Mateiaș, sub domnia voievodului Petru Rareș, mănăstirea este o veritabilă bijuterie arhitecturală moldovenească, ce îmbină credința ortodoxă cu arta picturală și cultura epocii medievale.
Mănăstirea Coșula datează din anul 1535, când marele vistiernic Mateiaș a construit aici un complex monahal. Mănăstirea Coșula a fost singura din județul Botoșani care a avut și exeriorul pictat. De asemenea este cunoscută pentru fresca veche de peste 500 de ani și legendarul Galben de Coșula. Pe frescă sunt reprezentate scena Rusaliilor și „Crucea Mântuitorului”.
Ansamblul Monahal Coșula, înscris în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-a-A- 01959 este format din mai multe obiective de patrimoniu naţional, dintre care unele de mare valoare arhitectonică, culturală, artistică şi religioasă.
Biserica cu hramul Sf. Nicolae, înscrisă în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-m-A01959 -01 ctitorită în timpul domniei lui Petru Rareș de marele vistier Mateias Cosovlei (1535). Biserica este de mici dimensiuni, dar este impresionantă prin proporții și calitatea spațiilor interioare. Bolta de peste pronaos realizată pe arce încrucișate și turla de peste naos foarte elansată, de asemeni pozată pe arce încrucișate, contribuie la crearea acestei calități spațiale de excepție.
Biserica mânăstirii nu a suferit modificări semnificative in timp. Aceasta a fost pictată în interior și exterior (1536-1538). În sec. al XIX-lea pictura a fost refăcută în două rânduri. Cercetările făcute in XX au descoperit vechea pictură peste straturile de pictură din sec. al XIX-ea. Valoarea picturii inițiale este una istorică, mărită de calitatea artistică a acesteia, exemplificată prin fragmentele descopertate.
Turnul Clopotniță, înscris în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-a-A-01959-06, construcție de sec. XIX realizată pe fundațiile unei construcții mai vechi. Este o construcție masivă din piatră cu fundații din piatră și boltă de cărămidă peste primul nivel intermediar. Este amplasat la extremitatea estică a incintei. Construcția are o formă cvasi-pătrată, cu dimensiunile în plan de 5,75m x 6,14m. Grosimea zidurilor la nivelul cotei intrării este de 95 cm.
În cele 4 colțuri există îngroșări de câte 15 cm sub forma unor coloane angajate cu lățimea de 86-88 cm și adâncimea de 15 cm. Accesul în turn se realizează pe latura estică, la cota + 5.76 este realizată o boltă pe arce încrucișate, din cărămidă ce desparte nivelul accesului de camera clopotelor. Accesul la camera clopotelor se realizează pe o scară din lemn și o podină din lemn situată la cota + 2.90.
Zidul de incintă, datează din sec. al XVII-lea sau a fost refăcut in sec. al XVII-lea și al XVIII-le pe fundațiile zidului original parțial distrus. Zidul este realizat pe 3 laturi ale terenului din proprietatea mânăstirii, urmând pantele terenului prin trepte. Paramentul are înălțimi cuprinse între 3,50 m si 5,0 m. Acesta este realizat ca un zid masiv din cărămidă cu grosimea de cca 90 cm. Lungimea totala a zidului este de 294,0m. Suprafața acestuia este de 455,0 mp.
Trapeza si cuhniile înscrise în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-m-A- 01959 -04,05, construcție ce se prezintă la nivel de fundații și un sistem de hrube. Trapeza este denumirea improprie a unei construcții ce s-a menținut pe amplasament până în anii 1985, care nu mai există în prezent, dar se mai păstrează hrubele de sub aceasta, 2 beciuri gemene realizate din piatră care au fost restaurate. Construcția hrubelor prezenta degradări structurale vizibile, cedări ale bolților, cedări ale zidurilor laterale prăbușiri in zona accesului. Degradările structurii de rezistență se datorează intervențiilor pentru demolarea construcției inițiale ce s-a aflat peste aceste hrube, execuției fundației din b.a. peste acestea, condițiilor de umiditate accentuata ce au degradat parțial calitatea portantă a pietrei de gresie.
Arhondaricul, construcție cu aspect relativ nouă, realizată foarte aproape de Biserica Sf. Nicolae, ce are la bază o construcție originală la care s-a intervenit în mod brutal. Construcția nu are degradări vizibile. Au mai fost realizate intervenții recente la clădire, ultima intervenție din anii 2002-2003 fiind cea de realizare a extinderii spre nord cu un corp nou de clădire.
Ansamblul mănăstiresc este dominat de Biserica „Sfântul Nicolae”, construită din piatră și cărămidă într-un stil specific moldovenesc, cu influențe bizantine. Picturile murale interioare, datând din 1537–1538, sunt considerate unele dintre cele mai vechi și mai bine conservate fresce de pe teritoriul Moldovei. Dincolo de frumusețea artistică, ele au și o valoare documentară: scena Judecății de Apoi de pe fațada vestică a bisericii și pigmentul galben intens, cunoscut în lumea artei sub numele de „galbenul de Coșula”, sunt elemente rare și distincte.
După secole de prosperitate spirituală și culturală, mănăstirea a fost închisă în 1908, iar biserica a devenit parohială. Regimul comunist a adus o altă perioadă de declin, în care biserica a fost transformată în depozit, suferind degradări majore. Abia după 1991, viața monahală a fost reluată, iar ansamblul a intrat într-un amplu proces de restaurare, finalizat în 2016.
Mănăstirea Coșula nu a fost doar un loc de rugăciune, ci și un centru de cultură. În secolele XVII–XVIII, în chiliile acesteia s-au copiat manuscrise și s-au realizat traduceri importante. Aici a fost tradus pentru prima dată în limba română un fragment din opera lui Herodot – un gest simbolic care vorbește despre rolul mănăstirilor în păstrarea și dezvoltarea culturii românești.
Una dintre cele mai valoroase realizări recente ale mănăstirii este amenajarea unui muzeu modern în incinta ansamblului monahal. Muzeul adăpostește obiecte de cult, manuscrise, icoane vechi, cărți bisericești de patrimoniu și fragmente din frescele originale descoperite în timpul lucrărilor de restaurare. Vizitatorii pot admira și piese de ceramică, veșminte preoțești, unelte tradiționale sau obiecte casnice, care recompun atmosfera vieții monahale de odinioară.
Amenajat într-un stil simplu dar elegant, muzeul este accesibil publicului larg și reprezintă o fereastră către identitatea spirituală și culturală a Moldovei istorice. Este locul ideal pentru cei care doresc să înțeleagă nu doar credința, ci și evoluția comunităților care au trăit în jurul acestui lăcaș de cult.
Proiectul de restaurare care a avut loc între 2014 și 2016 a inclus refacerea bisericii, a chiliilor, a turnului-clopotniță și a zidurilor de incintă. Intervențiile au fost realizate cu grijă pentru autenticitate, păstrând elementele originale acolo unde a fost posibil și reconstituind cu fidelitate zonele deteriorate.
O realizare notabilă a fost readucerea la lumină a picturilor murale, multe dintre ele acoperite de straturi de var din secolele trecute. Aceste fresce sunt astăzi din nou vizibile și pot fi admirate de către credincioși și turiști deopotrivă.
Tot în cadrul proiectului s-a construit și o casă de pelerini, care oferă cazare celor care doresc să petreacă mai mult timp în rugăciune sau în contemplare. Astfel, Mănăstirea Coșula devine nu doar o destinație de vizitat, ci și un spațiu de retragere și regăsire interioară.
Pe lângă valoarea sa istorică și culturală, mănăstirea oferă un refugiu spiritual pentru cei în căutarea liniștii. Amplasarea sa într-un peisaj natural deosebit, între păduri și dealuri blânde, face ca vizita aici să fie o experiență profundă, atât pentru trup cât și pentru suflet. În curtea mănăstirii, timpul pare că se oprește, iar sunetul clopotelor se împletește cu ciripitul păsărilor, aducând o stare de pace rar întâlnită în agitația cotidiană.
Mănăstirea Coșula este mai mult decât un monument – este o poveste vie, scrisă de oameni, pietre și culori. Este un loc unde credința se întâlnește cu istoria, iar arta cu rugăciunea. Vizitarea acestei mănăstiri nu este doar o incursiune în trecut, ci o întâlnire cu valorile profunde ale neamului românesc.
