Mănăstirea Maglavit, Dolj, România

Mănăstirea Maglavit, situată în județul Dolj, a fost întemeiată în urma viziunilor mistice ale ciobanului Petrache Lupu din 1935, care a susținut că i s-a arătat Dumnezeu. Aceste evenimente au transformat Maglavitul într-un important loc de pelerinaj. Construcția mănăstirii a început în 1936, fiind întreruptă de regimul comunist și reluată după 1990. În prezent, este o mănăstire de maici, având hramul „Izvorul Tămăduirii”.
14 septembrie 1935. Din toate zonele tarii multimi fara numar isi indreapta pasii spre Maglavit. Valea Dunarii devine o adevarata mare de oameni.

In prezenta P.S. Episcop Vartolomeu al Ramnicului si a unui sobor de preoti are loc punerea pietrei de temelie a viitoarei biserici la locul de inchinare, unde sufletele pioase sa gaseasca mangaiere. Sfantul lacas avea sa adune in jurul sau credinciosii care au aflat ca aici, „la buturugi”, pe locul stravechi al unor foste mosii manastiresti, ciobanul Petrache Lupu „a vorbit cu Dumnezeu”.

Istoria „aratarilor” incepe in 31 mai 1935 si continua pana in august acelasi an. Trei vineri la rand ciobanul are „revelatiunea” unui „Mos cu barba alba si lunga pana la brau.In loc de imbracaminte , numai par alb ca matasea de frumos. Sta in aer cam la 40 cm”. De la El, ciobanul primeste mesaje menite a indrepta lumea pe calea cea dreapta a credintei in Dumnezeu.

Semnele ce i s-au aratat, valoarea morala, duhovniceasca si educativa a mesajelor primite de la insasi Dumnezeu Tatal s-au raspandit cu repeziciunea fulgerului in lume. Presa vremii, lumea medicala, artistica, cea stiintifica, Biserica insasi prin reprezentantii sai, s-au aplecat cu interes asupra „Minunilor de la Maglavit”, convingandu-se de teofania celor predicate de acest ales al lui Dumnezeu.

Locul „la buturugi” este marcat la inceput printr-o cruce de catre cioban, apoi printr-o suita de cruci, troite din partea unor foruri locale si centrale, dar tinta principala ramane construirea unei frumoase biserici, unde sa vina pentru purificarea sufletelor credinciosii.

Pornindu-se de la asemanarile cu revelatiunile si realizarile din alte tari ( Lourdes-Franta ), s-a afirmat „De ce sa nu dam si noi importanta cuvenita unei aparitii Divine?”Lumea miscata de vorbele ciobanului si de vindecarile miraculoase savarsite la rugaciunile acestuia si confirmate de cei in cauza, incepe avalasa de donatiuni pentru „Manastirea lui Dumnezeu”, constructie ce incepe in anul 1938 dupa planurile arhitectului D. Ionescu-Berechet si va avea pentru inceput hramul „Dumnezeu Tatal” si „Sfanta Fecioara Maria” , iar in prezent „Izvorul Tamaduirii” si ” Nasterea Maicii Domnului”.

Entuziasmul inceputurilor a fost insa estompat de evenimentele celui de al doilea razboi mondial si de atitudinea anticrestineasca a regimului politic de tip ateist, comunist ce a urmat.

Evenimentele de dupa 1989 au adus, alaturi de alte transformari, si revenirea la calea cea dreapta a credintei in Dumnezeu si, implicit, ideea reluarii lucrarilor la constructia manastirii „mandra si mare cum sa nu fie alta”, asa cum ne incredinteaza actualul staret al manastirii Sf. Sa Protos Vladimir.

Pentru a putea continua lucrarile de construire a acestui maret asezamant monahal, Sfanta Manastire Maglavit apeleaza la sentimentul profund releigios care caracterizeaza poporul raman ce traieste in dreapta credinta pe care in urma cu 2000 de ani a primit-o de la Sfantul Apostol Andrei, „cel intai chemat”.

Lumea a simtit nevoia sa ia din nou calea bisericii. Libertatea castigata a irumpt in sufletele oamenilor care, dupa o lunga perioada de incorsetare spirituala, au pornit pe drumul bisericii reluandu-si cu adevarata explozie de bucurie vechile obiceiuri si credinte. Petrache Lupu incepe din nou sa fie cautat si venerat.

Lumea reicepe pelerinajul la ceea ce a mai ramas din ceea ce odinioara se infaptuise cu atata daruire si ravna de oameni de suflet ai acelor ani. Biserica insasi reinoada firul actiunilor menite a canaliza sufletele spre acest loc de inchinaciune. Renaste ideea reluarii lucrarilor la „Biserica lui Dumnezeu”. Se constituie comitet de initiativa, se cauta sponsori cu suflet, credinta si dare de mana, se face apel la organele locale, la credinciosii veniti aici pentru inchinare si pentru izbavirea de pacate. Se reintorc la „Locul Sfant” o parte din cele ce cu risc si credinta au fost pastrate. Intre altele si-a recapatat locul si semnificatia clopotul si alte obiecte de cult: icoane, carti si vesminte bisericesti donate la vremea respectiva.

Vin la Locul Sfant insusi fostul rege Mihai cu sotia sa Ana, cunoscandu-l abia acum pe cel dea-l doilea fiu al lui Petrache Lupu – Mihai, care ii poarta numele. Preotii, in frunte cu Staretul manastirii-Vladimir, tin slujbe la care asista din ce in ce mai multa lume. De apreciat ca la evenimentele deosebite si-au facut prezenta mitropolitii precum Nestor Vornicescu si actualul Teofan Savu.

Lucrarile de constructie avanseaza incet, dar sigur, cu toate greutatile materiale intampinate. Primaria comunei s-a implicat in realizarea acestui lacas de cult crestin-ortodox, sprijinind lucrarile cu bani si materiale, cu dotari utile celor ce traiesc si slujesc aici. Astfel s-a amenajat cu imbracaminte asfaltica drumul ce duce la locul sfant, s-a racordat Manastirea la reteaua de apa a comunei, s-au redat terenuri pe care se cultiva zarzavaturi necesare hranei, etc.

Eforturile, uneori aproape disperate, ale unor oameni de suflet, aveau sa prinda contur in anul de gratie 2006, an in care o noua minune avea sa se intample, semn ca Dumnezeu nu-i paraseste pe drept-credinciosi. Un om – strain de aceste meleaguri – dar cu suflet curat si bogat in credinta de Dumnezeu, afland ca aici la Maglavit un om a vorbit cu Dumnezeu Tatal, a hotarat sa preia actiunea de finalizare a lucrarilor incepute in urma cu peste 70 de ani.

Ritmul accelerat al lucrarilor, calitatea acestora, la care acest credincios pe nume George Becali tine foarte mult, ne dau certitudinea ca Manastirea Maglavit cu Hramul „Izvorul Tamaduirii” si „Nasterea Maicii Domnului” se va infaptui asa cum si-o dorisera, in naivitatea lor, copii lui C.Nicolaescu Plopsor” Mandra si frumoasa”, asa cum si-o dorise si cel in memoria caruia fusese proiectata – Petrache Lupu -desi nu s-a putut bucura, in viata fiind, de acest Sfant Lacas – Biserica Lui Dumnezeu, Lacas de inchinaciune pentru credinciosi.

Un moment esențial în completarea picturii interioare a avut loc în ultimele două decenii. După 2009, obștea a demarat repictarea folosind tehnica frescă, al cărei termen de viață și calitate erau superioare temperelor. În 2011, pictorul Daniel Poterașu și echipa sa au început munca, finalizând altarul, turla centrală și o parte din absidele principale.

Lucrările au înregistrat un impuls important în 2018: omul de afaceri Gigi Becali a donat aproximativ 1,5 milioane de euro, contribuție care a permis finalizarea picturii şi pregătirea sfințirii în 2019. Astfel, astăzi, pictura interioară în stil neo‑bizantin cu accente brâncovenești, influențe grecești și sârbești, este semnată de Poterașu, Panțu & comp. și reprezintă un exemplu de artă religioasă contemporană, dar cu rădăcini adânci în tradiția ortodoxă. Frescele acoperă aproximativ 2.000 mp și au fost inaugurate solemn la sfințirea din 8 septembrie 2019.

Mănăstirea Maglavit a redevenit un punct central de pelerinaj. În 2019, a găzduit peste 4.000 de tineri la Întâlnirea Internațională a Tineretului Ortodox. În sărbători precum Izvorul Tămăduirii sau hramul Nașterii Maicii Domnului, mii de credincioși participă și se împărtășesc cu Agheasma Mică și Maslu, în credința că aici se află un leac pentru trup și suflet.

De asemenea, locașul, cu turnul său clopotniță de 42 m – cel mai înalt din Oltenia – și platforma semicirculară de la intrare reconstruită, poate fi considerat pe lângă centru spiritual, și un punct de referință arhitectural și turistic.

Mănăstirea Maglavit învinge istoria tumultoasă: de la miracolul unui cioban mut, prin abandon și persecuție, până la renaștere, reconstrucție și înnoire. Donația lui Gigi Becali nu este doar financiară – ci a permis pictorilor să completeze o capodoperă spirituală, transformând spațiul într-un loc de întoarcere, reflecție și vindecare. Astfel, Maglavit se trezește ca un far al credinței în peisajul religios românesc, un reper al speranței și artei sacre.

Gigi Becali a fost pictat pe peretele Mănăstirii Maglavit din județul Dolj, în semn de recunoștință pentru contribuția sa financiară la construcția bisericii, estimată la aproximativ 2 milioane de euro . Portretul său a fost realizat alături de cel al lui Petrache Lupu, ciobanul care a susținut că l-a văzut pe Dumnezeu în 1935 .​

Salcia lui Petrache Lupu – epicentrul revelației divine

Nicio descriere a Mănăstirii Maglavit nu poate fi completă fără menționarea locului sacru care a stat la baza întregului fenomen: Salcia lui Petrache Lupu. În realitate, nu este o salcie propriu-zisă, ci unul dintre cei trei plopi negri sub care, în anul 1935, ciobanul a susținut că i s-a arătat Dumnezeu în chipul unui „Moș” cu barbă albă. Această întâlnire mistică a avut loc într-o poiană izolată, aflată la doar câteva sute de metri de actuala mănăstire.

Acesta a fost punctul zero al revelației: un loc simplu, neînsemnat, transformat brusc într-un altar viu pentru mii de credincioși, pelerini și curioși. Potrivit mărturiilor vremii, din ramurile acestui plop ar fi început să picure apă – considerată tămăduitoare – iar cei bolnavi, suferinzi sau disperați se ungeau cu ea, mulți pretinzând că au fost vindecați.

Timp de câțiva ani, Salcia a devenit un adevărat pol religios, eclipsând chiar și biserici consacrate. Legenda spune că buldozeristul care ar fi încercat, în perioada comunistă, să distrugă pomul cu utilajul a murit în condiții misterioase, alimentând și mai mult percepția miraculoasă a locului.

Astăzi, unul singur dintre acești copaci mai stă în picioare – uscat, dar păzit cu respect de obștea monahală și de credincioși. Trunchiul său este înconjurat de un mic gard de protecție și flancat de o cruce de lemn. Locul este liniștit, umbrit, aproape ascuns de privirile grăbite, dar încărcat de emoție pentru cei care ajung să se roage aici. Vizitatorii lasă acatiste, aprind lumânări, pun bani ca la un altar, sau doar îngenunchează în tăcere, ca în fața unei mărturii vii a divinului.

În apropiere se află și Fântâna lui Petrache, de unde pelerinii iau apă, uneori în speranța unei binecuvântări, alteori doar ca pe o amintire concretă a unei credințe populare profunde. Deși apa „nu mai picură din copac” – așa cum povestesc maicile cu nostalgie – locul nu și-a pierdut forța spirituală. Din contră, într-o lume din ce în ce mai pragmatică, Salcia lui Petrache Lupu rămâne o punte între sacru și profan, între miraculos și omenesc.

Această legătură între mănăstirea ridicată ulterior și locul viziunii originare nu este doar una geografică – ci profund spirituală. Dacă biserica de zid reprezintă corpul credinței, salcia este inima sa, bătaia primului impuls care a pus în mișcare o națiune întreagă.