Mănăstirea Mihai Vodă, Turda, Cluj, România

Mănăstirea Mihai Vodă din Turda se află într-un spațiu cu o puternică încărcătură istorică, legat direct de ultimele momente din viața domnitorului Mihai Viteazul. Așezământul monahal a fost ridicat în apropierea locului unde voievodul a fost ucis în august 1601, după campania care îl readusese în Transilvania. În aceeași zonă se găsesc mormântul domnitorului și monumentul comemorativ ridicat în memoria acestuia, întregul ansamblu formând unul dintre cele mai importante puncte istorice și religioase din împrejurimile municipiului Turda.

Mihai Viteazul ocupă un loc important în istoria românească prin faptul că, în anul 1600, Țara Românească, Transilvania și Moldova au ajuns pentru scurt timp sub aceeași autoritate politică. După moartea voievodului, trupul a fost îngropat pe Câmpia Turzii, iar locul a rămas asociat timp de secole cu memoria domnitorului. Tradiția comemorativă a căpătat forme diferite, de la vechile însemne ridicate în zonă până la complexul monumental existent în prezent.

În anul 1923, Societatea Femeilor Ortodoxe din Turda a ridicat pe locul asociat morții lui Mihai Viteazul o troiță din lemn, realizată în stil popular românesc. Troița a fost ulterior păstrată la Muzeul de Istorie din Turda. În 1977 a fost inaugurat actualul obelisc, realizat de artiștii Marius Butunoiu și Vasile Rus Batin. Monumentul are o înălțime simbolică de 1.601 centimetri și forma unei săbii cu trei laturi. Cele trei laturi fac trimitere la cele trei țări românești aflate sub autoritatea lui Mihai Viteazul în anul 1600, iar numărul 1601 amintește anul morții domnitorului. La baza monumentului apar stemele celor trei principate.

Ideea construirii unei mănăstiri în acest loc a fost formulată în anul 2001, în timpul manifestărilor organizate la împlinirea a 400 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul. Inițiativa i-a aparținut arhiepiscopului Bartolomeu Anania, care a propus existența unui așezământ monahal destinat atât vieții religioase, cât și păstrării memoriei voievodului. În anul următor au fost făcuți pașii administrativi necesari, iar la 29 mai 2002 a fost hotărâtă înființarea unei mănăstiri de călugărițe cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Piatra de temelie a fost așezată la 10 septembrie 2002.

Arhitectura Mănăstirii Mihai Vodă de la Turda are o semnificație aparte. Biserica reprezintă o replică arhitecturală inspirată de vechea Mănăstire Mihai Vodă din București, ctitorită de Mihai Viteazul în 1591, înainte de urcarea pe tronul Țării Românești. Alegerea acestui model a creat o legătură simbolică între ctitoria voievodului din București și locul morții sale de la Turda.

Biserica este construită pe un plan de cruce greacă, cu structură de tip triconc și turlă ridicată deasupra naosului. Absidele sunt prevăzute cu ferestre, iar altarul este acoperit cu o boltă în formă de semicalotă. Exteriorul se remarcă prin alternanța decorativă a cărămizii și prin registrele de arcaturi care înconjoară edificiul. Turla, cu formă octogonală, păstrează același limbaj decorativ. Pe frontispiciu se află un mozaic reprezentând-o pe Maica Domnului alături de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Interiorul bisericii este acoperit cu pictură realizată în tehnica „al fresco”, lucrare executată de pictorul bisericesc Sorin Efros. Iconostasul și mobilierul completează amenajarea specifică unui lăcaș ortodox. Biserica a fost sfințită la 19 august 2018, ceremonia fiind oficiată de nouă ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Data sfințirii a fost aleasă în legătură directă cu comemorarea morții lui Mihai Viteazul.

Complexul monahal are o incintă aproximativ dreptunghiulară, mărginită pe trei laturi de construcții dispuse într-o configurație asemănătoare unei mici cetăți. Intrarea principală se află în partea vestică, sub turnul-clopotniță. Chiliile sunt dispuse pe două niveluri, iar galeriile cu arcade semicirculare contribuie la aspectul unitar al ansamblului. În partea de sud-est se găsește un paraclis având hramul Sfântului Cuvios Siluan Athonitul.

Un moment important pentru așezământ îl reprezintă ziua de 19 august, considerată hram istoric și zi de comemorare a lui Mihai Viteazul. În fiecare an sunt organizate slujbe religioase și ceremonii comemorative, urmate de momente desfășurate la monumentul voievodului. Hramul principal al bisericii, „Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, este sărbătorit la 8 noiembrie. În august 2026, la împlinirea a 425 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, la mănăstire a fost săvârșită Sfânta Liturghie arhierească, urmată de comemorarea domnitorului.

Această mănăstire păstrează o candelă nestinsă celui ce s-a jertfit pentru neamul românesc.

“De la 1600, niciun român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa personalitate, fără paloșul său, securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui, de curată și tragic poezie. “
Nicolae Iorga

Turda, locul jertfei Voievodului Mihai, este un loc sfânt, loc de pelerinaj patriotic. Voievodul care realizase unirea celor trei țări române a fost trădat de nemeșii maghiari prin dieta de la Turda și de generalul Basta, invidios pe faima ce și-o câștigase domnitorul român, așa cum remarcă cronica lui Radu Popescu.

Despre martiriul Voievodului Mihai Viteazul (1593-1601), vorbele noastre nu au puterea să zugrăvească cruzimea de care au dat dovadă mișeii. De aceea, îl vom lăsa pe cronicar să povestească el cum a fost.

Iată ce spune, de pildă, WOLFGANG de BETHLEN în ampla sa ”Cronică a Transilvaniei”: ”O vreme mijlocitorul (Iacobus Beaurius) lui Basta cercetează aici și acolo și, pe neașteptate, trupa valonilor înconjoară cortul lui Mihai. Beaurius și alți câțiva subalterni de-ai săi au intrat în cortul lui Mihai, pe care l-au găsit liniștit și stand întins. Beaurius, adresându-i-se acestuia, spune:
”Ești prizonier! Dă-te prins!” la care Mihai răspunde: ”Ba!”, și spunând acestea Mihai a încercat să scoată sabia, care era atârnată de propteaua cortului, în timp ce era lovit de Beaurius cu halebarda, și capul îi este tăiat cu sabia proprie a lui Mihai, iar unul dintre valoni l-a împușcat la încheietura de la mâna stângă, despre care se știa că obișnuia să o folosească și cu care încerca chiar atunci să-și scoată sabia…

Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu știuse, nici nu se împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Capul acestuia l-au pus pe coapsa propriului cal alb mort… Corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine, și a zăcut timp de trei zile în apropierea drumului public, iar soldații i-au tăiat pielea de pe spate, coaste și umeri, ca să o păstreze ca amintire pentru faptele lor nemaipomenite. După aceea, totuși, corpul acestuia, ca să nu fie sfâșiat de câini, a fost înmormântat într-o groapă”.

Exact pe locul unde a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul pe câmpia Turzii, la scurtă vreme, doamna Stanca, soția voievodului, cu învoirea principelui Gabriel Bathory, a ridicat o capelă în stil bizantin, sub forma unei troițe, distrusă ulterior de niște mâini sacrilege.

În anul 1923, Societatea Femeilor Ortodoxe Turda a înălțat pe locul supliciului o altă troiță de lemn în stil popular, cu inscripția: ”Aici a fost răpus Marele Voievod Mihai, la 9/19 August 1601”, troiță care a fost păstrată la Muzeul de Istorie Turda.

În locul ei, la 9 mai 1977, a fost inaugurat un obelisc, realizat de artiștii Marius Butunoiu și Vasile Rus Batin. Obeliscul este înalt de 1601 cm, are formă de sabie, cu trei laturi, simbolizând anul martiriului și cele trei țări românești unite sub Mihai Viteazul.

La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei țări române. Iar în partea din față a obeliscului este fixată efigia în bronz cu chipul marelui voievod. În dreapta obeliscului se află mormântul domnitorului, acoperit cu o lespede de marmură.

Mormântul este decorat cu flori de acant, în stil bizantin. Pisania are sculptat sigiliul lui Mihai Viteazul și inscripția: ”Aici odihnește Mihai Vodă (1593-1601), Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată țara Moldovei”.

În jurul pisaniei sunt înscrise localitățile principale, unde voievodul a purtat luptele sale: Șelimbăr, Mirăslău, Guruslău, Nicopole, Sadova, Călugăreni, Giurgiu, Vidin, câmpia Turzii. Într-o trinitate de ideal apar pe obelisc sculptate cele trei embleme ale Țărilor Române.

„Încă din anul 1908 s-a pus baza fondului de zidire a bisericii (Catedrala Mihai Viteazul Turda tot cu hramul Sfinţilor Arhangheli) din daniile benevole a credincioşilor iar în 1935 s-a înfăptuit cel mai frumos vis al inimilor noastre, dând oraşului acest măreţ monument, închinat memoriei marelui Voievod Mihai Viteazul, care a stropit cu sângele său acest pământ scump nouă, şi că prin această măreaţă catedrală să dovedim tuturor vrednicia şi trăinicia stăpânirii româneşti pe aceste plaiuri, care au fost şi vor fi pe vecie ale noastre.” afirma Pr. Protopop Iovian Mureşan.

La 10 septembrie 2002, la inițiativa vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania, a fost pusă piatra de temelie a Mănăstirii ”Mihai Voda”, care are hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ca mărturie a trăirii, faptei și jertfei celui ucis ca martir al neamului, sacralizându-se astfel locul unde s-a jertfit.

Mănăstirea Mihai Vodă completează un ansamblu memorial în care istoria, arhitectura religioasă și tradiția monahală se întâlnesc într-un singur spațiu. Obeliscul, mormântul, biserica și clădirile mănăstirești marchează diferite etape ale păstrării memoriei lui Mihai Viteazul. Amplasarea la marginea Turzii transformă zona într-un obiectiv important atât pentru patrimoniul religios al județului Cluj, cât și pentru istoria legată de evenimentele politice și militare de la începutul secolului al XVII-lea.