Mănăstirea Mraconia, Mehedinți, România
În defileul Dunării, pe malul stâng al fluviului, se află Mănăstirea Mraconia, o mărturie impresionantă a credinței care a traversat epoci și vicisitudini. Localizată în comuna Dubova, la circa 15 km vest de Orșova, în regiunea Cazanele Dunării, acest lăcaș este adesea supranumit „mănăstirea de sub ape”.
Originea exactă a lui Mraconia se pierde în negura timpului. Se crede că ar fi existat încă din secolul al XV-lea, iar documente din 1453 o menționează sub numele de Mrăcunea. În anul 1523, banul Severinului, Nicolae Gârlișteanu, ridică o nouă biserică sub hramul Sfântului Prooroc Ilie. De-a lungul secolelor, mănăstirea a fost prădată, arsă și distrusă în războaiele ruso-austro-turce (1787–1792), apoi restaurată de mai multe ori și degradată din nou.
Un moment dramatic survine în 1967, când construcția hidrocentralei Porțile de Fier I duce la demolarea lăcașului și inundarea sa. Ruinele vechii mănăstiri rămân sub apele Dunării și apar doar la secetă, formând un contur în cruce vizibil în fundul apei.
Manastirea Mraconia a fost cunoscuta si ca manastirea din Valea Dunarii sau de la Ogradena Veche, o comuna din apropiere. Cuvantul „Mraconia” inseamna „loc ascuns” sau „apa intunecata”. Manastirea Mraconia a cunoscut toate vitregiile istoriei, incepand de la pustiirea navalitorilor, plata peschesului, stapaniri straine si pana la a fi inghitita de apa.
Construirea hidrocentralei de la Portile de Fier I realizata in anul 1967 a facut ca asezamantul sa fie demolat, ruinele sale fiind inundate de apele Dunarii. Manastirea nu a mai primit dreptul de a fi reconstruita in alt loc. Datorita sortii sale, aceasta a ajuns sa fie cunoscuta sub numele „Manastirea de sub ape, Mraconia”.
Dupa anul 1989, Mitropolia Olteniei a avut initiativa reinfiintarii Manastirii Mraconia. In anul 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, iar in anul 1995, cu binecuvantarea P.S. Nestor Vornicescu si cu aprobarea Sfantului Sinod, se reinfiinteaza acest asezamant. Lucrarile au fost terminate in 1999-2000.
Actuala biserica poarta hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfanta Treime. Biserica este din zid de caramida, in forma de cruce. Este compartimentata in altar, naos, pronaos si pridvor deschis. Manastirea Mraconia are o obste de calugari. De la biserica initiala, care acum se afla sub apele Dunarii, se mai pastreaza doar usile imparatesti si o candela – in muzeul parohial de la Eselnita.
Mănăstirea Mraconia, situată în comuna Dubova, județul Mehedinți, pe malul stâng al Dunării, este cunoscută și ca „mănăstirea de sub ape”. Fondată în 1523 de banul Nicolae Gârlișteanu, a fost distrusă în timpul războiului ruso-austro-turc (1787–1792) și ulterior demolată în 1967 pentru construirea hidrocentralei Porțile de Fier I . Reconstruită în 1993 și sfințită în 2013, mănăstirea are hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfânta Treime” . Astăzi, este un important loc de pelerinaj și atracție turistică.
Mănăstirea Mraconia reprezintă nu doar un punct de reper spiritual, ci și un magnet turistic. Poziția sa în zona Cazanele Dunării îi conferă un peisaj dramatic și o simbolistică aparte: confluența dintre apă și stâncă, între trecut și prezent.
Vizitatorii sunt adesea impresionați de ideea unui lăcaș „înghițit” de ape, care renaște și își păstrează relicvele în memoria colectivă. Recenziile spun că locul este liniștit și încărcat de semnificație, deși nu este întotdeauna deschis vizitelor. Drumul de acces trece pe lângă statuia lui Decebal, situată în apropiere, iar mănăstirea este inclusă frecvent în itinerariile turistice ale Cazanelor Dunării.
Astfel, Mănăstirea Mraconia este povestea alternativă a unui lăcaș care a supraviețuit distrugerii fizice și a respins uitarea — un loc de reculegere, dar și de reflecție asupra memoriei, apei și spiritualității românești.
