Schitul Jgheaburi

Schitul Jgheaburi este un foarte vechi loc de sihastrie. Asezarea de aici, intru inceputul ei cel mai indepartat, nu a fost facuta pentru o obste, fie ea cat de mica, ci pentru un singur om, deoarece aici nu este loc nici macar pentru o gradina, legumele si florile crescand pe terase facute cu sapa.

In pisania bisericii scrie ca sfantul locas este construit pe locul unde au existat alte doua biserici de lemn, una datand din anul 1300, in timpul lui Radu Negru, si alta din anul 1600, refacuta la 1640 de Mitropolitul Teofil, in timpul lui Matei Basarab. Ambele s-au daramat. Actuala biserica din zid de piatra a fost construita in anul 1827.

Pomelnicul, scris in zidul proscomidiarului, care-l copiaza cu siguranta pe cel vechi, cu adaosurile de rigoare, incepe cu „leat 1300”. Totusi, primul nume este acela al lui Radu Negru, urmat de un Mihai, de Dan si de Mircea. Cert este ca in momentul in care a trecut pe aici Nicodim, locul de la Jgheaburi nu era pustiu, ci el a gasit un sihastru, continuator al cine stie carei traditii pustnicesti de langa izvorul cu apa sulfuroasa.

Schitul a fost inzestrat de ctitorii sai cu intinderi mari de teren, pierdute la secularizarea averilor manastiresti, din 1864. In jurul schitului au existat si cladiri anexe care, neingrijite, s-au daramat.

Jgheaburi pastreaza bisericuta din zid de piatra si caramida, in forma de nava. Are altar, naos, pronaos si pridvor deschis. Pridvorul este sustinut de sase stalpi grosi din zid. Intre naos si pronaos este un zid care permite o deschidere cat o usa mai mare. Catapeteasma este din zidarie si face corp comun cu peretii laterali ai bisericii. Nu are turla.

Pictura este in fresca, in stil bizantin, fiind executata de Ilie Zugravul din Teius si Constantin Zugravul din satul Zmeurat. Conform inscriptiei semnate de Constantin zugravul din „Zmiorat”, biserica a fost terminata in 1826, iar pictura in 1828, an ce se pastreaza pe fatada de est prin semnatura zugravului „Ilie zugrav ot Teius”.

Biserica fostului schit Jgheaburi a fost pictata la 1828 de catre Ilie din Teius si Constantin din „Zmeuratu”, fara scene profane, fiind locas manastiresc. Ctitoria are fatadele pictate in intregime.

Renovat in anii 1940 si 1970, asezamantul este in prezent electrificat. Biserica este frecventata de credinciosi si de turisti, datorita izvoarelor cu ape sulfuroase, captate aici din vechime.

Schitul se afla intr-o depresiune prapastioasa, inconjurata de dealuri impadurite cu specii foioase. Masivul paduros in care se gaseste schitul se afla la nord-vest de satele Deleni si Piscul Mare. Din Piscul Mare se ajunge pietonal la schit si pe o poteca (pe scurtatura) intr-o ora si douazeci de minute.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.