Satul Sfântu Gheorghe din Delta Dunării

Satul Sfântu Gheorghe se desfășoară pe partea stângă a brațului Sfântu Gheorghe, în vecinătatea gurii de vărsare a Dunării în Marea Neagră.

Din spusele bătrânilor, satul este format, în parte, din refugiați politic veniți din Rusia pe timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica oștirii care se făcea 25 de ani. De meserie pescari și vânători, s-au așezat la gura canalului Sf. Gheorghe și s-au înțeles cu negustorii greci, cărora le dădeau ce prindeau în schimbul celor trebuincioase vieții.

Cam prin anul 1735, au venit aici și zaporojeni (ucraineni), ”hoholi” sau ”cozaci”, iar după ei, în urma unor alte colonizări făcute oficial, din interesele Imperiului otoman și Imperiului țarist, au mai venit din Rusia lipoveni, goniți de patriarhul Nicon.

După un timp oarecare, ivindu-se conflicte între ei și ucraineni, lipovenii au plecat și au format satele Jurilofca și Sarichioi. Primii români s-au așezat pe aceste locuri la începutul secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1810. În acest an, câțiva ciobani cu turmele lor, veniți de la poalele Făgărașului și conduși de un baci pe nume Niculea, s-au așezat pe grindul ce astăzi poartă numele de Grindul Nicu. Denumirea grindului vine de la numele baciului, numai că, în timp, ultima silabă s-a pierdut.

În timpul campaniei lui Napoleon Bonaparte în Rusia, autoritățile rusești s-au retras din calea acestuia. Iobagi ruși au profitat și s-au refugiat în Dobrogea, iar o parte, coborâți spre mare, au conviețuit cu ciobanii lui Niculea. Pe atunci Marea neagră era împânzită de corăbii grecești, care făceau comerț cu Moldova, pe brațul Sulina. În anul 1820, o parte din aceste corăbii au început să se abată pe la Sfântu Gheorghe cu fel de fel de fructe, pe care pescarii le luau în schimbul peștelui.

În timp, producția de pește s-a mărit datorită celor care veneau din alte sate și rămâneau aici. Pescarii au început să-și transporte singuri peștele la Galați. La început era o singură cherhana, a lui Costenco, dar prin 1862 au mai luat ființă încă două, ale fraților Costache și Neculache Valsamache.

Pe atunci a venit de la Tulcea Iani Melanos, care făcea negoț cu alcool. Acesta a intrat în posesia a două dintre cherhanale, obținând câștiguri mari. În 1876, pescarii au înființat o asociație care a durat 6 ani.  În 1920 a fost înființată Cooperativa ”Marea Neagră”, având 82 de membri, pentru a apăra interesele pescarilor și pentru a face aprovizionarea satului cu alimente, scule de pescuit, îmbrăcăminte etc. După câțiva ani de belșug, în 1929, instituția a dat faliment.

Prima biserică a satului a fost construită în 1820 dar a ars în 1880. A fost reconstruită în același an. În 1896 a ars și cea de-a doua dar a fost iar refăcută.

În 1879 se înființase deja Oficiul Poștal Sfântu Gheorghe, pentru poșta ușoară. Cursele se făceau cu cariole și trăsuri pe ruta Sfântu Gheorghe–Sulina, o dată pe săptămână. Pe timpul iernii însă, din cauza ghețurilor, nu se putea efectua transportul corespondenței pe Dunăre sau prin canalele din Deltă.

Singura soluție era transportul ei cu căruța, până la Gârla Împuțita, iar de acolo să fie preluată de căruța trimisă de la Sulina.  În 1882 s-a construit la Sfântu Gheorghe un pichet militar. În 1892 este introdus telegraful, cu un serviciu limitat, iar în 1894 telefonul. Oficiul telegrafic avea și un birou, iar satul era în legătură telefonică cu toate celelalte comune rurale și urbane. Satul are școală din 1904. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial rețeaua telefonică a fost întreruptă din cauza bombardamentelor. Administrația comunală a fost nevoită să ia măsuri pentru consolidarea stâlpilor și întreținerea rețelei telefonice în bune condiții.

În 1934, postul de jandarmi funcționa sub conducerea lui Dumitru Jianu, într-un local închiriat. În 1939 se aprobă construirea unui local nou și este achiziționată o pompă de incendiu.

În anul 1942, la Sfântu Gheorghe s-a construit un dig de apărare contra inundațiilor, în lungime de 500m. În 1978, la o furtună, satul s-a umplut cu apă, oamenii fiind nevoiți să se deplaseze cu bărcile. Apele s-au retras după trei zile. Autoritățile au continuat îndiguirea iar azi satul e înconjurat de un dig de 6,5km care îl apără de apele Dunării și ale Mării Negre. Tot în 1942 se construiește o stație meteo și se înființează atelierul de împletituri și rogojini. Între 1963-1970 a fost reamplasată stația meteo, care din 1969 are un local propriu.

Prin natura sa generoasă, comuna Sfântu Gheorghe a devenit un punct de atracție și a fost declarată sat turistic. Turiștii pot primi cazare în casele localnicilor, unele devenite pensiuni. Preparatele culinare din pește sunt delicioase și pe săturate. Mulți turiști au preferat să-și cumpere sau să-și construiască propriile case de vacanță și vin aici vară de vară.

Natura le oferă perspectiva unei cure de apă și soare din belșug, cel mai fin nisip, cea mai lungă și cea mai lată plajă de pe tot litoralul românesc. O plajă liniștită care oferă o alternativă la plajele aglomerate de pe litoral. Plimbările cu barca pe canale și lacuri, unde peisajul oferă un spectacol minunat de floră și faună, sunt apreciate de turiști.

Pelicanii de pe Insula Sahalin sunt o mare atracție. Pentru cei care nu preferă plaja, pescuitul este o alternativă. Călătoria cu vaporul sau cu navele rapide până la Sfântu Gheorghe poate fi o oportunitate de a admira pe îndelete minunata noastră Deltă.

Din anul 2002, Fundația Anonimul a construit pe malul Dunării un complex turistic cu vile destinate recreerii dar și găzduirii unor simpozioane și concursuri de pictură, sculptură, poezie, muzică etc.

Din 17 august 2004 aici se desfășoară Festivalului Internațional de Film „Anonimul”. În acest scop a fost construită și o clădire dotată cu trei săli de proiecție și o arenă cu ecran în aer liber. Alături s-au construit căsuțe de o familie și un spațiu pentru corturi, sistem sanitar, spațiu pentru servit masa, discotecă etc.

În satul Sfântul Gheorghe, aflat în inima Deltei Dunării din România, există numeroase activități pe care le poți desfășura pentru a te bucura de natură și de viața tradițională din deltă. Iată câteva dintre ele:

1. Excursii cu barca: Poți lua parte la excursii cu barca pe brațele Deltei Dunării, inclusiv pe Brațul Sfântul Gheorghe. Aceste excursii oferă oportunitatea de a admira frumusețea peisajului deltei, de a observa fauna și flora sălbatică și de a înțelege mai bine ecosistemul delicat al Deltei.
2. Observarea păsărilor: Delta Dunării este un paradis pentru pasionații de observare a păsărilor. În satul Sfântul Gheorghe și în împrejurimi, vei putea vedea o varietate de specii de păsări, inclusiv stârci, pelicani, cormorani și multe altele.
3. Pescuitul: Dacă ești pasionat de pescuit, satul Sfântul Gheorghe oferă oportunități excelente pentru pescuitul pe apele Deltei Dunării. Poți închiria o barcă sau poți pescui de pe malurile brațelor deltei.
4. Plimbări cu bicicleta sau pe jos: Explorarea satului și a împrejurimilor sale cu bicicleta sau pe jos este o modalitate minunată de a te bucura de peisajele naturale și de a interacționa cu comunitatea locală.
5. Gustarea bucatelor tradiționale: Poți savura gastronomia locală în restaurantele și tavernele din sat, bucurându-te de preparate tradiționale de pește și alte delicatese din zonă.
6. Plajă: Cea mai sălbatică plajă din România. Kilometri intregi de plajă virgina, acoperita cu nisip fin, asa cum nu mai gasesti pe litoralul romanesc.
7. Capul Buival: Imaginea vărsării Dunării din Capul Buival (punctul cel mai estic) este uluitoare, sălbatică și lipsită de diguri de protecție.

Indiferent de preferințele tale, satul Sfântul Gheorghe oferă o experiență autentică și captivantă a vieții în Delta Dunării, înconjurată de natură sălbatică și de ospitalitatea locuitorilor săi.