Mănăstirea Găvanu
Mănăstirea Găvanu îşi are obârşia ca schit, consemnată, indirect, într-un prim document din anul 1764 (preotul istoric bisericesc Gabriel Cocora aminteşte anul 1705), cea dintâi mărturie sigură fiind un act de danie din 1795.
În anul 1821, o incursiune a turcilor – în urmărirea grecilor eterişti – se încheie cu incendierea şi distrugerea aşezământului călugăresc.
Refăcut după 1821, schitul îşi înalţă o nouă biserică, de lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, existentă şi astăzi, datând din 1828, pictată în anii 1850-1860. După 1990, aici, s-au construit paraclisul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi chilii.
De frumuseţea locului a fost fascinat Alexandru Vlahuţă care, în România Pitorească, descrie laudativ decorul natural în care este amplasată Manastirea Gavanu, iar marele pictor Ion Andreescu, vizitând zona în 1873, a făcut o schiţă a lacului Găvanu:
„Peisaj cu arbori”. Al. Odobescu îşi aminteşte cu plăcere că pe o frumoasă zi de vară mă odihneam câteva ore la Schitul Găvanu, o minunată înfundătură călugărească din munţi, câteva colibe şi o bisericuţă din bârne, semănate printr-o pajişte smălţuită cu flori, pe care o încinge un semicerc de 12 stânci pestriţe ce poartă numirea foarte potrivită de Curcubeta.
Începuturile duc la anul 1708, când în punctul la Lăstuni, în Fundul Găvanului, între două izvoare, se afla un locaş modest. În 1793 mănăstirea avea copist propriu şi pe lângă ea s-a ridicat o şcoală unde copiii din Mânzăleşti au deprins slovele.
În 1821, turcii, care îi urmăreau pe boierii eteriști adăpostiţi aici, au pârjolit locul. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, schitul trece din nou prin momente grele. Recensământul lui Cuza arată că, în 1860, la Găvanu vieţuiau treizeci de călugări, după secularizare locul rămânând aproape pustiu.
Schitul a avut un rol destul de important şi în Primul Război Mondial, când Muntenia se afla sub ocupaţie austro-ungară, aici existând un loc secret de trecere spre Moldova liberă. Biserica s-a înviorat în perioada interbelică şi, oarecum, în primii ani de după război.
În 1951, Găvanu devine aşezământ monahal de călugăriţe şi metoc al Mănăstirii Răteşti, până în 1959, când este închis. Clădirile sunt vegheate de un enoriaş până în 1990, când schitul se redeschide.
În prezent la Manastirea Gavanu vieţuiesc câteva măicuţe. Informații despre mănăstire pot fi obținute la 0763.604.247.
Vezi poza de mai sus. Apoi mergeți pe un drum care nu este desenat pe GoogleMaps aproximativ 3 km până la Mănăstirea Găvanu.
ATENŢIE! La acest obiectiv turistic se ajunge doar pe jos. Dacă vrei să îţi setezi gps-ul ca să te ducă cel mai aproape de traseu cu maşina, în condiţii de drum bun, apasă pe bulina roşie. Nu există loc de parcare la indicaţia dată.
