Mănăstirea Crasna din județul Prahova

Lăcaşul de cult, ale cărui atestări documentare ne poartă în secolul al XVIII-lea (1745), se află la 50 de Kilometri de Ploieşti, pe raza comunei Izvoarele, în pădure, lângă pârâul Crasna, la poalele munţilor Ursoaia.

Primele documente arată faptul că aici era un schit de călugări, având o biserică de lemn cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

De-a lungul vremurilor, locul a cunoscut o serie de transformări, dar niciodată nu şi-a schimbat-o pe cea iniţială, de a fi o „poartă“ către Dumnezeu. A fost loc de rugăciune, a fost loc de învăţătură, fiind înfiinţată o şcoală (în sec. al XIX-lea) pentru copiii din satele vecine, a fost loc de refugiu, dar şi ţintă a hoţilor.

Din 1964, schitul a început sa fie refăcut, graţie staretilor Ghedeon, Galaction şi Nicodim, iar din 2001 a fost transformat în mănăstire.

Dupa revolutia din 1989, prin stradania PC staret Galaction Stanga (actualul Episcop al Alexandriei si Teleormanului), ajutat de obste si credinciosi, s-a construit un monument al eroilor pictat de Ioan si Daniela Moldoveanu, o cladire cu etaj pentru oaspeti, iar alaturi de ea o alta cladire masiva din caramida si piatra, cu doua etaje, cu chilii pentru calugari.

S-a ridicat o noua biserica din caramida si beton, acoperita cu tabla. Este o constructie dubla, care are si un paraclis. Din anul 2001 schitul s-a transformat in manastire.

Astăzi este un loc în care creştinii îşi pot alege o zi de pelerinaj fie primăvară, vara, cât şi toamna, complexul monahal având patru hramuri: „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ (21 mai) – hramul bisericii vechi, „Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie) – hramul bisericii noi. Locaşul mai cuprinde un paraclis închinat Sfinţilor Români (Duminica a 2‑a după Rusalii), sfinţit în anul 2007, iar de sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie (20 iulie) este hramul altarului de vară.

Cine ajunge aici, poate rămâne şi peste noapte, într-una dintre camerele special amenajate în acest complex. Nu este perceput un anumit tarif, dar sunt bine primite produsele alimentare sau de orice fel care fac trebuinţă într-o mănăstire.