Mănăstirea Cornet, Vâlcea, România

Mănăstirea Cornet se află în județul Vâlcea, pe teritoriul comunei Racovița, în localitatea Tuțulești, într-un sector spectaculos al Defileului Oltului. Așezământul monahal este amplasat pe malul drept al râului Olt, la poalele muntelui Cornetu, foarte aproape de DN7/E81, principala arteră rutieră dintre Râmnicu Vâlcea și Sibiu. Poziția între munte, șosea, calea ferată și albia Oltului conferă locului un aspect aparte în peisajul monumentelor religioase din România.

Mănăstirea este o ctitorie din secolul al XVII-lea, ridicată de marele vornic Mareș Băjescu împreună cu soția sa, Maria. Lucrările au fost încheiate în anul 1666, în timpul domniei lui Radu Leon, iar construcția bisericii este atribuită meșterului Dragomir zidarul. Ansamblul figurează în Lista Monumentelor Istorice cu codul VL-II-a-A-09947, fiind unul dintre monumentele importante ale patrimoniului religios vâlcean.

Biserica a fost construită după un plan triconc, caracteristic unei importante părți a arhitecturii religioase din Țara Românească. Dimensiunile nu sunt foarte mari, însă proporțiile edificiului, zidurile masive și sistemul de fortificare al incintei creează imaginea unei construcții robuste.

Naosul este acoperit de o turlă, iar deasupra pronaosului se ridică turnul-clopotniță. Pe latura nordică există un turnuleț cu scară pentru accesul către clopot. Fațadele prezintă alternanțe de cărămidă aparentă și suprafețe tencuite, separate de un brâu median. Decorația exterioară include elemente din ceramică smălțuită, iar arhitectura păstrează caracteristici asociate tradiției constructive dezvoltate în Țara Românească în epoca lui Matei Basarab.

Incinta fortificată reprezintă o altă particularitate importantă. Zidurile de piatră și cărămidă, turnurile și elementele păstrate din vechile construcții monahale amintesc de perioada în care asemenea așezăminte aveau și un rol defensiv. Din structurile istorice ale ansamblului s-au păstrat, între altele, un foișor și porțiuni ale zidurilor și turnurilor de apărare.

De-a lungul secolelor, biserica a trecut prin numeroase intervenții. În anul 1761, altarul a fost pictat prin grija lui Alexe, căpitan de Loviște, lucrările fiind realizate de zugravii Mihai, Radu și Iordache.

Un incendiu produs în 1808 a afectat grav biserica și chiliile, iar viața monahală a fost întreruptă pentru o perioadă. Refacerea importantă din 1835 a fost coordonată de starețul Irinarh, fiind reparate clădirile și refăcută pictura murală din naos și pronaos. Chiliile au trecut prin noi lucrări de refacere în jurul anului 1850.

În 1752, așezământul devenise metoc al Mănăstirii Sfântul Pantelimon din București. Ulterior, administrarea a intrat în responsabilitatea Eforiei Spitalelor Civile. În 1885 a fost realizat iconostasul din lemn de stejar, iar în anul următor au fost pictate în ulei icoanele acestuia.

Una dintre cele mai cunoscute particularități ale Mănăstirii Cornet este legătura neobișnuită cu infrastructura feroviară a Văii Oltului. În 1898, amenajarea liniei de cale ferată Râmnicu Vâlcea–Sibiu a impus construirea unui tunel în imediata apropiere a bisericii, chiar pe sub zona porții și a incintei.

Lucrările au necesitat demolarea unei părți a chiliilor și modificarea sectorului vestic al complexului. În locul clădirilor dispărute a fost construită o clădire nouă cu etaj. Tunelul feroviar aflat sub ansamblu reprezintă astăzi unul dintre elementele care individualizează Mănăstirea Cornet în patrimoniul religios românesc. Trenurile care circulă pe magistrala feroviară a Văii Oltului trec chiar pe sub zona mănăstirii.

Poziția strategică din Defileul Oltului a adus noi distrugeri în timpul Primului Război Mondial. Luptele din 1916 au afectat grav biserica, cupola și o parte a altarului fiind distruse de bombardamente.

Reparațiile importante au fost realizate între 1923 și 1925. În aceeași perioadă au fost refăcute elemente exterioare și ancadramentele ferestrelor. Alte intervenții majore au avut loc în secolul al XX-lea, iar în 1960 Direcția Monumentelor Istorice a executat lucrări de reparație și restaurare la biserică, incintă și foișor.

Amenajările hidrotehnice realizate ulterior pe râul Olt au reprezentat o nouă provocare pentru conservarea monumentului. Modificarea zonei și apropierea amenajărilor de vechiul ansamblu au impus soluții tehnice speciale pentru protejarea construcțiilor istorice.

Mănăstirea Cornet este în prezent mănăstire de călugări. Hramul istoric al bisericii este „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătorit la 29 august. Așezământul îl cinstește, de asemenea, pe Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul.

În pronaos sunt păstrate mai multe fragmente de sfinte moaște, iar un alt element important al vieții religioase actuale este icoana Maicii Domnului „Antifonitria”. Icoana a fost adusă la Cornet în toamna anului 2020, după o perioadă petrecută lângă icoana originală din Sfântul Munte Athos, iar cinstirea locală are loc la 1 august.

Mănăstirea Cornet reunește aproape patru secole de istorie într-un spațiu restrâns între munte și Olt. Ctitoria din 1666, zidurile fortificate, pictura refăcută în mai multe etape, urmele distrugerilor provocate de incendii și războaie, precum și tunelul feroviar construit sub incintă conturează istoria neobișnuită a așezământului.

Arhitectura veche, poziția spectaculoasă din Defileul Oltului și continuitatea vieții monahale transformă Mănăstirea Cornet într-un important obiectiv religios, istoric și arhitectural al județului Vâlcea.