Manastirea Tazlau

Manastire Tazlau – manastire de calugari cu hramul Nasterea Maicii Domnului, situata in localitatea Tazlau la 36 km sud de Piatra Neamt, este o ctitorie din 1497 a lui Stefan cel Mare pe locul unei foste biserici de lemn construita de Alexandru cel Bun.

Asezamantul, monument istoric cu constructie masiva din piatra in plan trilobat (treflat) a fost jefuit si distrus de mai multe ori, apoi refacut, din pacate, nu la acelasi nivel artistic. Asezata la poalele Magurii Tazlaului, intr-o regiune de un pitoresc deosebit, Biserica „Nasterea Maicii Domnului” a Manastirii Tazlau se numara printre cele mai importante monumente ale judetului Neamt.

Din punct de vedere architectural biserica manastirii de la Tazlau este construita dupa un plan treflat cu sanurile laterale rotunjite, dar de mici dimensiuni, in comparatie cu absida alungita a altarului. Aceasta dispune de contraforturi la pronaosul evidentiat printr-un decros, la abside si in colturile pridvorului adaugat la sfarsitul secolului al XVI-lea, in timpul Movilestilor. La exterior, decoratia bisericii este realizata prin doua randuri de ocnite aflate sub cornisa si un rand de firide alungite care inconjoara biserica pe toata inaltimea fatadelor.

Asemeni unei fortarete, biserica manastirii Tazlau a fost inconjurata cu ziduri de piatra, prevazute cu metereze si contraforturi la exterior. In anul 1514, biserica a fost pradata de cetele secuiesti, iar spre sfarsitul secolului al XVII va fi inchinata catre patriarhiile din Constantinopol si Ierusalim, urmand perioada sa de decadere economica si spirituala.

Domnitorul Petru Rares a construit turnul-clopotnita de la intrare si a refacut stricaciunile pricinuite manastirii Tazlau de-a lungul timpului, aducand-o la starea ei initiala. Alexandru Lapusneanu a construit pridvorul din pronaus iar Ieremia Movila a asezat o usa lucrata in lemn de arin in anul 1596 “de catre un Cozma Maistrul”. In anul 1711, Constantin Mavrocordat o va inchina Muntelui Sinai, iar din anul 1835 ea va deveni parohie.

La mijlocul sec. al XVII-lea, arhimandritul Zaharia, a construit palatul egumenesc langa clopotnita construita de Petru Rares, intarind astfel apararea si paza la cele trei porti. Intre anii 1858 – 1859, s-au facut o serie de reparatii la Manastirea Tazlau care au condus la indepartarea ctitoriei voievodului Stefan cel Mare de la forma sa initiala prin adaugarea unor “inovatii” constructive. Totodata, a fost refacuta pictura din interiorul bisericii, in vechea zugraveala predominand culoarea rosie si decorul care amintea de dispunerea blocurilor de piatra din parament.

In anul 1879, se intrerupe viata monahala de la Manastirea Tazlau ca urmare a unui incendiu. Locasul a fost refacut in anul 1894, iar biserica devenita parohie, va servi cu prioritate nevoilor satului. Clopotnita care a fost si ea distrusa de flacari a fost refacuta in anul 1902, dar intr-un stil influentat de arta ruseasca. Intrarea in incinta manastirii se arcuieste sub turnul-clopotnita, situat la rasarit, iar in interior se mai pastreaza urme ale casei Domnesti si ale fostelor chilii.

Din anul 1990, biserica Sfantului voievod Stefan cel Mare devine din nou manastire de monarhi fiind astfel readusa la destinatia ei initiala.

Localizare obiectiv:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.