Mănăstirea Bradu
La o distanță de 29 km de orașul Buzău, pe malul stâng al apelor Niscovului, într-o așezare pitorească, își ridică zidurile roase de vremuri – o parte refăcute – cetatea BRADU. Fosta mănăstire a călugărilor greci, azi biserică de mir pentru credincioșii parohiei TISAU DE JOS.
Zidurile acestei cetati poarta pe ele semnele vremurilor de bejenie la care au fost martore in trecutul zbuciumat al neamului nostru. Si astazi aceste ziduri sunt impunatoare prin marimea, trainicia lor si dau prilejul oricãrui vizitator de a cunoaste pe viu felul cum stramosii nostrii zideau cetati de aparare contra dusmanilor navalitori.
In fata intrarii se afla a doua curte a cetatii, care si ea a fost imprejmuitá tot de ziduri – disparute complet.
Zidurile imprejmuitoare sunt in numar de patru, formánd un patrulater cu laturi de diferite lungimi, construite din bolovani de ráu cu caramida. Aceste ziduri mari de cetate au din loc in loc contraforti, iar in cele patru colturi au avut turnuri mari cu ferestre mici, pe unde se putea de departe trage cu armele. Azi se mai pastreaza doua turnuri – unul refäcut D.M.I. – . Cutremurul de la 10 noiembrie 1940 si cel de la 4 martie 1977, au avariat in mod foarte serios aceste ziduri.
Prin două usi mari din lemn de stejar, captusite cu benzi groase din fier se intra prin partea de est in curtea cetatii. Aceste porti se alla la Muzeul de Istorie al orasului Buzău. Dupa felul cum au fost facute se crede că dateaza de la inceputul sec. XVII.
Din camerele care au fost deasupra beciurilor, din chiliile călugărilor , nu se mai păstrează nimic. aici, la Bradu, a funcționat școala din anul 1872 până în anul 1910, când se mută în localul ei de la Hales. Tot aici a funcționat și primăria până în anul 1905, când s-a mutat într-o casă din satul Valea-Rea.
În curtea mănăstirii, în partea de nord se mai află o fântână din obezi de piatră cioplită, despre care ne amintește catagrafia din 1842.
La data de 26 octombrie 2023, mănăstirea a fost reactivată ca mănăstire de călugări, de către arhiepiscopul Ciprian al Buzăului și Vrancei, stareț fiind părintele Eftimie Burghiu.
În fața intrării se află a doua curte a cetății, care a fost împrejmuită cu ziduri – dispărute complet – ce a servit drept grădină iar mai apoi era locul unde se organizau târguri de Rusalii și hramul bisericii.
Zidurile împrejmuitoare sunt în număr de patru, formând un patrulater cu laturi de diferite lungimi, construite din bolovani de râu cu cărămidă. Aceste ziduri au din loc în loc contraforți, iar cele patru colțuri au avut turnuri mari cu ferestre mici, pe unde se putea vedea de departe și trage cu armele.
Azi se mai păstrează două turnuri. Prin două uși mari din lemn de stejar, căptușite cu benzi groase din fier se intră prin partea de est în curtea cetății. Aceste porți se află la Muzeul de Istorie al orașului Buzău. După felul cum au fost făcute se crede că datează de la începutul secolului XVII.
În mijloc, este biserica din zid în stil bizantin, armonioasă fără abside, cu turlă, unde sunt fixate clopotele.
