Mănăstirea Bârnova, Iași, România
Ascunsă în liniștea codrilor de sub dealul Pietrăriei, la doar 10 km sud-est de Iași, Mănăstirea Bârnova este o bijuterie arhitecturală și spirituală a Moldovei. Cu o istorie de aproape patru secole, acest așezământ monahal păstrează amprenta domnitorilor moldoveni și a vremurilor zbuciumate prin care a trecut.
Mănăstirea Bârnova a fost ctitorită în anul 1629 de voievodul Miron Barnovschi-Movilă, un domnitor cunoscut pentru evlavia și activitatea sa ctitoricească. După cum menționează cronicarul Miron Costin, în doar trei ani de domnie, Barnovschi a ridicat mai multe lăcașuri de cult decât alți domnitori în decenii întregi. Din păcate, mazilirea sa de către turci în 1633 a întrerupt lucrările la mănăstire, care au fost reluate și finalizate abia între 1662 și 1666 de către domnitorul Eustratie Dabija.
Numele mănăstirii provine de la primul său ctitor, Miron Barnovschi, iar locul ales pentru construcție – în inima codrilor Iașului – reflectă dorința de retragere și reculegere spirituală.
Biserica mănăstirii este construită din piatră, cu ziduri groase de peste un metru, conferindu-i un aspect de cetate. Ornamentele din lespezi de piatră cioplită și turnul-clopotniță masiv, aflat la 35 de metri vest de biserică, completează ansamblul arhitectural. Acest turn servește atât ca poartă de intrare, cât și ca clopotniță, având o formă pătrată și o cupolă distinctivă.
În incinta mănăstirii se află și cel mai bătrân tei din județul Iași, un exemplar hibrid în vârstă de aproximativ 675 de ani, declarat monument al naturii. Acest arbore secular este martor tăcut al istoriei tumultuoase a regiunii.
Mănăstirea Bârnova este închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie, și Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, prăznuit pe 2 iunie. Aceste hramuri reflectă tradiția ortodoxă și legătura profundă a mănăstirii cu spiritualitatea moldovenească. În prezent, obștea mănăstirii este formată din patru călugări, sub îndrumarea protosinghelului Paisie Furdui.
De-a lungul secolelor, Mănăstirea Bârnova a fost închinată mai multor patriarhii ortodoxe, inclusiv celei din Ierusalim, Muntele Athos, Muntele Sinai, Constantinopol și Alexandria. Această practică a fost comună în epocă, dar a dus la administrarea mănăstirii de către călugări greci timp de aproximativ 200 de ani.
În secolul al XVIII-lea, domnitorul Grigore al II-lea Ghica a realizat diverse amenajări la mănăstire, stabilindu-se temporar aici împreună cu curtea domnească, pentru a se feri de o epidemie de friguri care afecta Iașul.
După secularizarea averilor mănăstirești în 1863, mănăstirea a fost transformată în parohie și a intrat într-un declin prelungit. În perioada 1940–1945, a existat o obște de maici, dar abia după 1990 mănăstirea a fost reînființată ca așezământ de călugări.
În ultimii ani, Mănăstirea Bârnova a beneficiat de proiecte de restaurare și valorificare turistică și culturală, menite să conserve și să promoveze patrimoniul său istoric și spiritual. Ansamblul Mănăstirii Bârnova este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași, sub codul IS-II-a-A-04103, recunoaștere a valorii sale patrimoniale.
Pentru cei care doresc să viziteze Mănăstirea Bârnova, accesul se face din Iași pe drumul spre Vaslui; imediat după Hanul Trei Sarmale, pe partea dreaptă, se desprinde un drum care duce în satul Bârnova, situat la aproximativ 10 km.
