Mănăstirea Sfântul Teotim, Constanța, România
Mănăstirea „Sfântul Teotim” din Murfatlar, situată pe un deal pitoresc deasupra carierelor de cretă, a devenit un punct de reper spiritual și cultural pentru credincioșii din regiune. Așezământul este dedicat Sfântului Ierarh Teotim, Episcop al Tomisului în secolele IV‑V, recunoscut drept un sfânt local cu o influență majoră asupra monahismului daco-roman și a terenului teologic din Dobrogea.
Ridicată încet, începând din 2004, sub îndrumarea Părintelui Stareț Teotim Popa, mănăstirea și-a început viața pe locul unor foste schituri și sihăstrii din apropierea Tomisului antichității. Ascunsă într-un decor natural de excepție, cu acces pe un drum pietruit sau pe cele aproximativ 220 de trepte de beton, locul oferă un traseu simbolic de „urcuș duhovnicesc”.
Acest cadru este perfect pentru zona în care Sfântul Teotim a păstorit, Dobrogea fiind celebră pentru „călugării sciți” – ieșirea monastică din secolele IV‑VI, răspândindu-se în toată lumea creștină.
Teotim I, cunoscut ca „Scitul” sau „Filosoful”, era un episcop autohton din Dacia‑Pontică, ales la Tomis în jurul anului 390 și prezent la sinodul local convocat de Sfântul Ioan Gură de Aur în 400.
Contemporan cu mari teologi – Sfântul Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nyssa și Grigorie de Nazianz – a fost considerat „părintele duhovnicesc al Sfinților Ioan Cassian și Gherman”. Sub păstoria sa, Dobrogea a trăit o epocă de aur spirituală, devenind un centru esențial al nevoințelor monahale și al studiului spiritual.
Minunile sale au rămas în memoria colectivă: Sozomen amintește că era considerat de păgâni un omalo ceresc („îl numeau zeu”), iar un episod popular relatează cum un barbar păgân a intenționat să-l captureze, dar mâna sa a rămas în aer până când Teotim a ridicat rugăciune.
Astăzi, Mănăstirea „Sfântul Teotim” funcționează ca o comunitate de călugări și loc de pelerinaj. Sub conducerea starețului Teotim Popa, monahii întrețin un stil de viață contemplativ, axat pe rugăciune, muncă și primirea oaspeților. Construcțiile actuale includ o biserică încadrată de portic cu arcade, chilii și un mic paraclis.
Credincioșii pot recurge la urcușul pe scări sau pot opta pentru o abordare auto motorizată, iar panorama oferită asupra dealurilor dobrogenilor face din acest loc unul de liniște și reflecție.
Sărbătoarea principală are loc la 20 aprilie, de ziua Sfântului Teotim. În această zi se oficiază Sfânta Liturghie de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care aduce și moaște ale sfinților precum Epictet, Astion și Pantelimon.
Se organizează slujbe arhierești, hramuri de Paște și oagape frățești la care participă comunitatea monahală și autoritățile locale – primarul și enoriașii din zonă. Truismul „enoriașii vin chiar și când vremea e neprielnică” este o dovadă a statorniciei credinței locale.
Mănăstirea „Sfântul Teotim” este mult mai mult decât un simplu lăcaș de cult – este o punte între veșnicia spirituală a Dobrogei și prezentul vibrant al credinței românești. Prin sărbătorirea vieții Sfântului Teotim, a epocii sale monahale, și a mărturiei Răsăritului, mănăstirea devine un punct de reper pentru cei care caută inspirație, rugăciune și liniște în mijlocul naturii.
