Cazinoul din Constanța, Constanța, România
În inima prețioasei Faleze Superioare, pe malul Mării Negre, se înalță majestuos Cazinoul din Constanța – un simbol emblematic al epocii Belle Époque și una dintre cele mai reprezentative expresii arhitecturale Art Nouveau din România. Conceput între 1904–1910, după planurile arhitectului francezo-elvețian Daniel Renard, în urma unei inițiative a Regelui Carol I și inaugurat în august 1910 în prezența viitorului Rege Ferdinand, edificiul se întinde pe 3.108 m² și se desfășoară pe subsol, parter, etaj și mansardă.
Clădirea a traversat vicisitudini istorice – bombăcirea din 1916 a limitat activitățile la spital de campanie, iar în timpul celor două războaie mondiale, a fost din nou sever afectată. În comunism, a fost folosită ca „casă de cultură”, dar a suferit degradări semnificative. După decada 2000, a fost abandonată; în 2020 a început o restaurare amplă, maraton de cinci ani, cu aproape 200 milioane lei (aprox. 40 mil. €) pentru consolidare, pardoseli noi din marmură și parchet de stejar, ferestre cu vitralii – unele din sticlă Murano importată din Mexic – și 5 kg de foiță de aur pentru ornamente.
O curiozitate reală: subsolul găzduiește încă grinzile originale ale lui Anghel Saligny, într-o stare excelentă, acum complet restaurate și rectificate cu vopsea specială. Acesta va găzdui o expoziție permanentă despre fauna și ecosistemele marine dobrogene, cu o suprafață totală de peste 390 m², amenajată în câteva săli distincte (S14, S15, S16).
La parter se află holul principal, spațios și luminat de vitralii imense, care introduce o poezie vizuală specifică Art Nouveau. De aici pornește o scară somptuoasă în trei rampe spre etaj, iar zona cuprinde foste săli de lectură, biliard, bufet/laborator și garderobe – toate restaurate cu materiale de calitate, menite să reflecte atmosfera începutului de secol XX. Expoziția de la parter se focusează pe istoria cazinoului, personalități marcante (inclusiv Anghel Saligny), curentul Art Nouveau și rolul portului Tomis, pe aproximativ 305 m².
Sala principală de spectacole – impozantă și recondiționată – domină etajul, alături de o sală secundară pentru evenimente, un foayer dedicat artiștilor și grupuri sanitare. Tot aici se află expoziții temporare, legate de viața culturală și artistică a cazinoului, cu peste 213 m² de expunere dedicată.
Odată pășit înăuntru, vizitatorul este copleșit de rafinamentul designului Art Nouveau – ornamente florale pe pereți și tavane, corpuri de iluminat din alamă și sticlă opală, vitralii impunătoare, balustrade din fier forjat și pardoseli din marmură provenite din Grecia, Italia și Egipt. Scenele acoperite cu foiță de aur reînvie grandoarea scării și a scenei de la etaj – „o operațiune migăloasă, dar spectaculoasă”.
După aproape 20 de ani de degradare, Cazinoul a renăscut ca o bijuterie arhitecturală – un reper al vieții culturale constănțene, menit să găzduiască expoziții permanente despre patrimoniu local și marine, evenimente artistice și spectacole de epocă.
Elementele restaurate, cum ar fi grinzile lui Saligny, vitraliile, marmura și foița de aur, formează un décor captivant – un salon opulent lângă mare.
La subsol te așteaptă un muzeu modern de artă imersivă și expoziție multimedia. Proiecțiile video fascinante te introduc în lumea adâncurilor Mării Negre: vei vedea scafandri explorând fundul mării, iar mitologia prinde viață prin animații dedicate poetului Ovidiu, acompaniate de efecte sonore care transformă spațiul într-un spectacol contemporan plin de farmec.
Acest spațiu combină tehnologie și istorie naturală, completat de expoziția despre fauna marină Dobrogei și grinzile originale proiectate de Anghel Saligny, lăsate la vedere pentru a crea o atmosferă istorică palpabilă.
Așa că, coborând în subsol, nu vei găsi doar săli vechi – ci o experiență imersivă, interactivă și tematică, ce completează armonios restul vizitei.
Cazinoul din Constanța nu este doar o clădire restaurată: este o resuscitare a spiritului Belle Époque, o mărturie a meșteșugului artistic de altădată și un reper viu, redefinit pentru cultură și comunitate. Între vitralii, marmură și aur, se regăsește eleganța pierdută a începutului de secol XX și un vehicul pentru povești locale și marine.
