Mănăstirea Ciocănești, Schitul Suhard

Aşezământul este construit într-o poiană la poalele vârfului Suhard, într-o zonă foarte pitorească. Din fosta cabană turistică Recele, părăsită în 1990 şi cumpărată în 1993, primarul Gheorghe Tomoioagă din lacobeni a construit aici un schit de călugări, sfinţit în 1993 de IPS Pimen.

În 1994 s-a construit o biserică din lemn.

Biserica Mănăstirii „Sf. Cruce” se află la o înălţime de 1350 m pe Masivul Suhard. Fiind un lăcaş nou, istoricul său începe cu anul 1992, când a fost înfiinţat, stareţ la acea vreme fiind Constantin Ghimpu, până în anul 1994.

Între anii 1994-2008 este stareţ protosinghelul Timotei Bilan. După 2008, urmează ca stareţ protosinghelul Gheorghe Zaharia-Ghelasie.

Biserica, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, este construită între anii 2000-2003, prin purtarea de grijă şi osteneala protosinghelului Timotei Bilan, ctitor principal fiind primarul de atunci al comunei Ciocăneşti, dl Gheorghe Tomoiagă, soţia sa Irina şi copiii lor Dumitru-Nelu şi Ioana-Maria.

Biserica este construită din lemn, pe temelie de beton armat şi acoperită cu draniţă, după un proiect întocmit de arhitectul Doru-Ghiocel Olaş din Suceava. Interiorul este tencuit şi pictat în tehnica „tempera” de pictorul Costân Viorel din Botoşani, iar exteriorul este lambrisat cu scândură de brad lăcuită.

Biserica are formă de „cruce”, cu abside de formă hexagonală şi este compartimentată astfel: Sf. Altar, Naos – cu turn central luminat prin ferestre – şi Pridvor.

Accesul la mănăstire este foarte greu pe timp de iarnă.