Cetatea Durostorum, Silistra, Bulgaria

Cetatea antică Durostorum, situată azi în Silistra, Bulgaria, este o mărturie impresionantă a puterii Romei pe Dunăre și a continuității civilizației în această regiune timp de aproape două milenii. Originile sale pot fi urmărite până în sec. I d.Hr., când aici se afla un castru roman ridicat pe ruinele unui vechi așezământ trac. În anul 106, împăratul Traian a mutat Legiunea a XI‑a Claudia în această locație, ceea ce confirmă existența unei fortificații deja sofisticate pe aceste meleaguri.

Sub Marcus Aurelius, în 169, Durostorum a primit rangul de municipiu (Municipium Aurelium Durostorum), etapa supremă în organizarea urbană romană. În secolul al II‑lea, a devenit un centru administrativ și vamal de prim rang, cu o infrastructură dezvoltate: temple, bazilici, băi, apeducte, statui de marmură și basoreliefuri. Au fost identificate șase faze de expansiune urbană între secolele II–IV.

În secolul al III‑lea, atacuri repetate – în 238 de carpieni și în 377 de goți – au provocat distrugeri majore, cu pierderi și incendieri. Răspunsul autorităților romane a fost consolidarea defensivă: un nou val de fortificații poligonale ridicate la final de secol III – început de IV , însoțit de restaurări majore sub Dioclețian, Constantin și Iustinian în secolele IV–VI.

Cercetări recente au evidențiat porțiunea sudică a zidului, datând din secolul VI, cu turnuri triunghiulare și pentagonale, construite pe fundații masive de 3–4 m lățime și 3 m adâncime, din piatră și mortar de cal mixt cu ceramică zdrobită. În 2015, s-au excavat și secțiuni ale unui zid exterior de la sec. IV și fragmente de fresce în culorile portocaliu-Pompeian, verde, albastru și galben care decorau o clădire oficială.

Durostorum a fost unul din primele centre creștine din zonă. În timpul persecuțiilor lui Dioclețian (303–313), 12 cetățeni au fost martirizați pentru credința lor. Printre ei, Sfântul Dasie este onorat din 20 noiembrie drept martir nativ al cetății.

Totodată, orașul a fost sediul unor ierarhi importanți – Aurelian Auxentius, episcop a fost alungat în 383 pentru erezie ariană, iar aici s-a născut Flavius Aëtius, general al Imperiului Roman de Apus, cunoscut drept „ultimul roman”, în 396. În perioada bizantină târzie, Durostorum, denumit Dorostol, devine episcopie, iar mai târziu Drastar – metropolă în Bulgaria Medievală.

Astăzi, situl arheologic se află în centrul modern al Silistrei, în Parcul Cetății, unde pot fi admirate ruinele unei biserici medievale, zidurile sudice restaurate, porți și turnuri, precum și rămășițele basilicii episcopale . Multe vestigii – clădiri civile, maluri portuare, băi – au apărut pe teritoriul cetății, extins pe două treimi din Silistra.

Unul dintre cele mai spectaculoase artefacte este Mormântul roman din Silistra, datând din sec. IV–V, iluminat cu fresce viu colorate (păsări, plante, scene de vânătoare) și portrete ale proprietarilor, servitori (printre care un got, recunoscut după coafură) și o slujitoare cu un aromător – rămas probabil necunoscut, mormântul fiind gol când a fost descoperit în 1942.

În secolul VI–VII regiunile Dunării au fost colonizate de slavi, care au redenumit orașul Drastar în jurul anului 590. Sub stăpâniri bizantine, bulgare și turce, cetatea a pierdut treptat importanța militară, dar a rămas un nod comercial și creștin strategic. Formele actuale datează din fortificațiile refăcute de hanul Omurtag (sec. IX) și continuate până în secolul al XIX‑lea, când au fost distruse în războaiele ruso‑turce.

De vizitat la Silistra

• Zona centrală, deschisă publicului, permite turism liber. Intrarea este liberă .
• Mormântul roman necesită rezervare la Muzeul Regional din Silistra .
• Excursii ghidate pot fi făcute la structurile medievale vizibile și la resturile de fresce și apeduct, cu accent pe arhitectura militară bizantino‑română.

Durostorum/Drastar/Silistra este un amplu palimpsest istoric, în care strat după strat apar viețile militarilor romani, comunități creștine, popoare migratoare (goți, hunii, slavii), imperii și stăpâniri succesive – toate în jurul unui punct strategic la Dunăre. Cetatea antică nu este doar un obiectiv arheologic; este un simbol al rezilienței și continuității culturale, ce merită explorat în detaliu de oricine este pasionat de istorie.