Cetatea Ioannina, Epir, Grecia
Castelul Ioannina ocupă promontoriul stâncos care înaintează în lacul Pamvotida, în partea sud-estică a orașului Ioannina. Zidurile masive, porțile boltite, casele tradiționale și monumentele bizantine sau otomane formează una dintre cele mai interesante zone istorice din Epir. Cetatea nu reprezintă doar un sit arheologic delimitat, ci un cartier locuit, cu străzi înguste, curți, locuințe, muzee și mici spații comerciale.
Fortificația este considerată cel mai vechi castel bizantin din Grecia care a rămas locuit până în prezent. Cercetările arheologice au identificat pe promontoriu urme de locuire din perioadele clasică și elenistică, iar numele orașului apare în izvoare scrise spre sfârșitul secolului al IX-lea. Tradiția istorică leagă întemeierea cetății bizantine de împăratul Iustinian, în anul 528. Aspectul observat astăzi provine însă, în mare parte, din amplele transformări realizate în epoca otomană.
Perioada decisivă pentru arhitectura ansamblului a fost domnia lui Ali Pașa din Ioannina, conducătorul care a transformat orașul într-un important centru politic, administrativ și comercial la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Fortificațiile mai vechi au fost consolidate, extinse și integrate într-un sistem defensiv impunător. Lucrările au definit traseul actual al zidurilor, bastioanele și principalele porți, iar forma generală a complexului era în mare parte finalizată în jurul anului 1815.
Zidurile urmăresc relieful promontoriului și închid o suprafață de aproximativ 20 de hectare. Pe latura vestică, expusă atacurilor dinspre uscat, sistemul defensiv a fost întărit suplimentar. Turnurile semicirculare și dreptunghiulare, diferențele de nivel și pasajele înguste păstrează caracterul militar al locului, chiar dacă interiorul cetății are astăzi atmosfera liniștită a unui cartier vechi.
Intrarea principală trece printr-o poartă monumentală asociată refacerilor din vremea lui Ali Pașa. În apropiere se află așa-numitul Turn al lui Toma, atribuit despotului sârb Toma Preljubović, conducător al Ioanninei între 1367 și 1384. Fragmentele inscripției din cărămidă cu numele său reprezintă una dintre mărturiile vizibile ale fazei medievale a fortificației. Traseul de lângă poartă oferă o introducere clară în suprapunerea etapelor bizantine și otomane.
Castelul cuprinde două citadele principale. În partea de nord-est se află zona dominată de Moscheea Aslan Pașa, ridicată la începutul secolului al XVII-lea, probabil în 1618. Monumentul a făcut parte dintr-un complex religios și educațional care includea o madrasa, un mausoleu și clădiri auxiliare. Moscheea găzduiește în prezent Muzeul Etnografic Municipal, ale cărui colecții ilustrează comunitățile creștină, musulmană și evreiască din Ioannina.
Citadela sud-estică poartă numele Its Kale, expresie de origine otomană cu sensul de „cetatea interioară”. Aici s-a aflat centrul puterii lui Ali Pașa. Palatul conducătorului nu s-a păstrat, însă urmele construcțiilor, spațiile deschise și clădirile rămase permit reconstituirea organizării fostului nucleu administrativ.
Moscheea Fethiye, mormântul lui Ali Pașa și clădirea cunoscută drept Tezaurul se numără printre reperele importante ale citadelei. Lângă moschee se află mormântul lui Ali Pașa, ucis în 1822 pe insula din lacul Pamvotida. Amplasarea monumentului funerar în interiorul complexului subliniază legătura profundă dintre conducător și istoria orașului.
Muzeul Bizantin din Ioannina funcționează în Its Kale, într-o clădire ridicată pe locul fostului serai al lui Ali Pașa. Expozițiile reunesc sculpturi, ceramică, monede, icoane, manuscrise și obiecte de artă religioasă provenite din diferite zone ale Epirului. Parcursul urmărește evoluția regiunii din epoca paleocreștină până în perioada postbizantină.
Muzeul Argintăriei completează experiența culturală a cetății. Amenajat în bastion și în vechile bucătării, muzeul prezintă tradiția prelucrării argintului în Epir, meșteșug pentru care Ioannina a devenit renumită. Tehnicile de modelare, gravare, filigranare și decorare sunt explicate prin obiecte, materiale multimedia și reconstituiri. Colecția include bijuterii, arme ornamentate, obiecte de uz casnic și piese realizate între secolele al XVIII-lea și al XX-lea.
Străzile din interiorul zidurilor dezvăluie treptat porți, arcade, fragmente de fortificație, case cu acoperișuri de țiglă și mici piețe. Sinagoga veche amintește de importanta comunitate evreiască romaniotă a orașului, iar baia bizantină, hamamul otoman, biblioteca turcească și clădirea Soufari Sarai, fostă cazarmă de cavalerie, reflectă succesiunea epocilor și funcțiilor urbane.
Pentru fotografii, cele mai bune perspective apar în apropierea bastioanelor și a spațiilor deschise din Its Kale, unde lacul, insula și munții din jur intră în același cadru. Lumina dimineții scoate în evidență textura zidurilor, iar după-amiaza târzie aduce nuanțe calde peste piatră și acoperișuri.
Accesul pe străzile cartierului fortificat este liber, însă muzeele și anumite monumente au programe și bilete separate. Încălțămintea comodă rămâne utilă din cauza pavajului neregulat și a diferențelor de nivel. Vizitarea completă a cetății, cu opriri la cele două muzee principale, necesită câteva ore.
Castelul Ioannina concentrează aproape întreaga istorie a orașului într-un singur perimetru. Fortificația bizantină, transformările otomane, memoria lui Ali Pașa, tradiția argintăriei și viața cotidiană actuală coexistă între aceleași ziduri. Tocmai această continuitate transformă cetatea într-un reper esențial al Epirului și într-unul dintre cele mai complexe ansambluri istorice din nord-vestul Greciei.
