Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob „Corlățeni”, Suceava, România

Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob „Corlățeni” se află în comuna Pojorâta, județul Suceava, într-un cadru montan care a devenit parte din identitatea locului. Așezământul este legat de Bucovina de munte, de liniștea Obcinelor și de apropierea unor repere naturale cunoscute, precum Rarăul, Giumalăul și zona Câmpulung Moldovenesc. Poziția sa, la altitudine, oferă o perspectivă largă asupra împrejurimilor și transformă drumul până aici într-o experiență de pelerinaj, nu doar într-o simplă deplasare spre un obiectiv religios.

Lăcașul este cunoscut și sub numele de Mănăstirea Corlățeni, iar hramul principal este Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, prăznuit în calendarul ortodox la 5 august. Sfântul Ioan Iacob, numit și Hozevitul, rămâne una dintre figurile importante ale monahismului românesc din secolul al XX-lea, cu viață legată de Mănăstirea Neamț și de Țara Sfântă. Alegerea acestui ocrotitor dă așezământului o încărcătură aparte, în care spiritualitatea românească se leagă de nevoința pustnicească și de memoria Locurilor Sfinte.

Zona în care se află Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob „Corlățeni” păstrează atmosfera specifică Bucovinei montane. Relieful este dominat de culmi împădurite, poieni, drumuri de munte și priveliști ample. Așezarea nu are monumentalitatea vechilor mănăstiri pictate din nordul Moldovei, dar impresionează prin simplitate, izolare și prin senzația de retragere din agitația localităților de vale. Tocmai această discreție face ca locul să fie căutat de pelerini, de iubitorii de liniște și de cei care caută un popas duhovnicesc într-un peisaj curat.

Istoria recentă a mănăstirii a fost marcată de dispariția vechii biserici de lemn, cunoscută de mulți drept biserica albastră. Aceasta devenise un reper vizual al zonei, atât prin culoare, cât și prin așezarea sa spectaculoasă. Din cauza degradării lemnului și a problemelor structurale produse de atacul unei ciuperci, vechea construcție a fost demolată în anul 2022. Decizia a fost dureroasă pentru comunitate și pentru pelerinii obișnuiți cu imaginea vechiului lăcaș, dar necesară din motive de siguranță.

Pe amplasamentul vechii biserici a fost începută ridicarea unei biserici noi, din cărămidă, cu hramul Preasfânta Treime. Această etapă transformă Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob „Corlățeni” într-un loc aflat între memorie și reconstrucție. Pe de o parte, există amintirea bisericii vechi, păstrată în fotografii, relatări și atașamentul credincioșilor. Pe de altă parte, se conturează o nouă etapă a așezământului, prin construcția unui lăcaș mai rezistent, gândit pentru slujire și continuitate.

Viața liturgică a mănăstirii reprezintă centrul acestui loc. Slujbele, rugăciunea și pomenirea celor vii și adormiți dau sens întregului așezământ. Pentru pelerini, Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob „Corlățeni” nu este doar un punct de belvedere, ci un spațiu al reculegerii. Aici, liniștea muntelui se îmbină cu ritmul slujbelor, iar peisajul nu rămâne doar decor, ci devine parte din atmosfera de rugăciune.

Accesul spre mănăstire cere atenție, mai ales pe ultimul sector de drum, specific zonelor montane. În funcție de vreme și de starea drumului, deplasarea poate fi mai ușoară sau mai dificilă, iar anotimpurile schimbă mult experiența locului. Vara și începutul toamnei oferă cele mai prietenoase condiții pentru vizitare, cu vizibilitate bună și drumuri mai accesibile. Iarna, zona capătă frumusețe aparte, dar deplasarea trebuie tratată cu prudență, din cauza zăpezii, gheții și pantelor.

Pentru cei interesați de trasee și natură, Pojorâta este un punct potrivit de pornire spre mai multe zone montane ale Bucovinei. Apropierea de Câmpulung Moldovenesc, de Munții Rarău și de Giumalău permite includerea mănăstirii într-un itinerar mai amplu. Vizitarea poate fi legată de popasuri la alte obiective religioase, de trasee de drumeție sau de explorarea satelor bucovinene. Dificultatea deplasării până la mănăstire este, în general, redusă spre medie pentru acces auto în condiții bune, dar poate deveni mai solicitantă în perioade cu ploi, noroi sau zăpadă.

Într-o Bucovină cunoscută mai ales pentru marile mănăstiri istorice, Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob „Corlățeni” oferă o experiență diferită. Aici predomină aerul de schit montan, retragerea, priveliștea largă și sentimentul unui loc aflat în plină devenire. Pentru un pelerinaj liniștit, pentru o oprire în zona Pojorâta sau pentru descoperirea unei Bucovine mai puțin aglomerate, acest așezământ rămâne un reper autentic.

Ridicarea Mănăstirii Corlăţeni de la Pojorâta are la bază o legendă interesantă. În timpul Primului Război Mondial, un localnic pe nume Constantin Corlăţeanu avea un fiu plecat pe front, de la care n-a mai primit nicio veste. Disperat, bărbatul a luat decizia de a posti timp de 40 de zile, sperând ca aşa să afle despre soarta băiatului său.

Se spune că, în anul 1917, în locul în care este construită Mănăstirea Corlăţeni, Constantin Corlăţeanu ar fi auzit un înger ce i-a spus că fiul său Ştefan este în viaţă. La sfârşitul războiului, fiul bărbatului, Ştefan Corlăţeanu, a revenit acasă şi chiar a ajuns primar al localităţii Pojorâta.

În anul 1925, a fost începută construcţia Mănăstirii din Pojorâta, Constantin Corlăţeanu ridicând în primă fază o cruce de fier. După abia nouă ani, familia Corlăţeanu a reuşit să construiască un schit vechi, al cărei biserică a fost sfinţită de mitropolitul Nictarie din Cernăuţi.

„Corlăţeanu Constantin ridică o cruce de fier cu postament de ciment spre lauda lui Dumnezeu, mărturie stă inscripţia de pe tabelele de aramă din postamentul crucii, către anul 1927 a fost sfinţită de către preoţii din împrejurimi.

După 3 ani bătrânul Corlăţeanu are o vedenie în care însuşi Maica Domnului i se arată şi îi dăruieşte ca în acest loc să facă un altar de rugăciune, care după un timp scurt, ajutat de fiul său Ştefan şi o parte de credincioşi ridică un schit care a fost sfinţit de Mitropolitul Nectarie în anul 1934, aici au slujit călugări pînă în anul 1962 cînd au fost dimulat şi trasportat în comuna Voroneţ unde a fost ridicată o biserică pentru această parohie, iar o parte din obiectele de cult au fost luate de către mănăstirea Putna.

Înainte de dimularea schitului în anul 1957 bătrînul ctitor în vîrstă de 96 de ani pleacă în locul de veci mulţumit în suflet de faptele făcute în slujba lui Dumnezeu. Amin”, este mesajul inscripţionat pe pisania bisercii. În anul 1962, comuniştii au desfiinţat schitul de la Pojorâta şi un mutat biserica la Voroneţ.

Toate icoanele şi obiectele de cult din interior au fost duse la Mănăstirea Putna, la Pojorâta rămânând doar o icoană veche cu Maica Domnului, care există şi în prezent în biserica Mănăstirii Pojorâta. Patru ani mai târziu, în 1966, localnicii din Pojorâta au construit o capelă în locul în care se afla schitul, iar în anul 1970 a fost o ridicată o nouă biserică, principalul susţinător financiar fiind un anume Ilie Ţîmpău.

Schitul de la Pojorâta a fost reînfiinţat la data de 15 iunie 1990 de către părintele Visarion Breabăn. Acesta a dorit ca rânduiala liturgică şi monahală a schitului să fie fidelă celei de pe Muntele Athos.

Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob „Corlățeni” are valoare prin poziție, prin ocrotitorul spiritual și prin povestea sa recentă. Nu este un obiectiv turistic construit în jurul fastului, ci un loc în care frumusețea vine din simplitate, din liniște și din relația cu muntele. Reconstrucția noii biserici adaugă o dimensiune vie acestui spațiu, arătând că un așezământ monahal nu este doar patrimoniu, ci și lucrare continuă.