Peștera Bolii
Peștera Bolii este una dintre cele mai spectaculoase și accesibile peșteri din România, situată în județul Hunedoara, la aproximativ 6 km nord de Petroșani, pe drumul care leagă Valea Jiului de Țara Hațegului. Aceasta se află la confluența Munților Retezat cu Munții Sebeșului, într-un cadru natural deosebit.
Numele pesterii provine de la familia Bolia care a avut proprietati de pamant si paduri in zona. Acest nume apare prima data in secolul al XV-lea ( 1404 ), intr-un act de donatie al lui Sigismund, in care, printre altii primea proprietati si voievodul Bolia, din Zarand.
Peștera Bolii este formată în calcare jurasice și are o lungime de aproximativ 455 metri, cu o diferență de nivel de doar 2-3 metri între intrare și ieșire. Un aspect unic al peșterii este faptul că este străbătută pe toată lungimea sa de pârâul Jupâneasa, care la ieșirea din peșteră poartă numele de Galbina . Intrarea în peșteră este impresionantă, având un portal de 20 de metri lățime și 10 metri înălțime.
Galeria principală a peșterii este de mari dimensiuni, lărgindu-se în anumite zone în săli spațioase. Deși nu are formațiuni spectaculoase de stalactite și stalagmite, datorită circulației aerului, peștera compensează prin peisajul său natural și acustica deosebită.
Începând cu anul 2013, Peștera Bolii a fost dată în administrarea Asociației Ecologice Petro Aqua Petroșani, care a reamenajat-o pentru a fi accesibilă turiștilor . Au fost construite poduri peste pârâul Jupâneasa, fiecare având un design și o denumire unică, precum Podul Luminilor, Podul Liliacul, Podul Sabia Dacică și Podul Stalactitelor de Gheață.
Peștera este iluminată artificial, însă este recomandat să aveți o lanternă, mai ales în timpul săptămânii când iluminarea poate fi redusă. De asemenea, în anumite perioade ale anului, peștera găzduiește două specii rare de lilieci, motiv pentru care se recomandă păstrarea liniștii în timpul vizitei.
Un alt punct de atracție este Sala de Concert și Dans, denumită astfel datorită acusticii sale remarcabile. În perioada interbelică, aici se organizau concerte muzicale, iar tradiția a fost reluată în 2007, când au avut loc manifestări artistice în interiorul și în afara peșterii.
O legendă locală povestește despre o tânără nobilă, Jupâneasa, care s-a refugiat în peșteră pentru a scăpa de urmăritori. Se spune că pârâul care străbate peștera poartă numele ei, iar la ieșirea din peșteră, acesta devine Galbina.
