Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Starchiojd

Aici venea aproape in fiecare an marele savant Nicolae Iorga insotit de personalitati straine si studenti de la Universitatea Populara din Valenii de Munte, toti adusi de catre ilustrul savant.

Intr-un articol, Nicolae Iorga scrie ca “Starchiojdul arata de la inceput vechea-i biserica, pe care o incunjoara un zid de piatra, in care sint prinse cruci cu inscriptii … e durata din lemn vechi, pe care se cojesc vopselile chipurilor de sfinti.

Cartile de slijba au rinduri din veacul al XVIII-lea, care vorbesc de cutremure si alte intamplari uitate. In curte este aruncata piatra de mormant a pitarului Stefan Macovei, a carui familie are inca locuinta in batranul sat; aiurea se pomeneste un preot Dimitrie din 1708” (Nicolae Iorga, Romania cum era pana la 1918, 1972, Editura Minerva, p.357).

In anul 1749, boierii Macovei, dupa ce au instituit in prima jumatate a secolului XVIII sa acapareze o parte din hotarul satului, preiau biserica existenta si ridica in locul ei o ctitorie noua, bogat impodobita pe dinauntru cu pictura: este lacasul din centrul satului, cunoscut sub numele de biserica mare, veche, domneasca sau boiereasca.

Deoarece mosnenii tineau sa aiba biserica lor, in perioada 1782-1784 a fost ridicata intocmai dupa modelul bisericii boieresti – la o scara mai redusa si fara podoabe costisitoare, biserica din Garbeasca cunoscuta sub numele de biserica mica sau a mosnenilor sau Garbeasca.

Lucrurile se repeta in prima jumatate a secolului XIX dupa ce biserica mare a fost lungita prin intinderea pridvorului original in pronaos si adaugirea unui pridvor nou, biserica mica va suferi aceleasi modificari. Cazuri similare sunt constatate ulterior la bisericile din Valea Catinei, Jud Buzau, in forma originara in naos si in partea veche a pronaosului.

Pictura bisericii din centrul comunei Starchiojd prezinta interes datorita faptului ca ea constituie un unicat precum si prin modul ei artistic, documentar si iconografic. Din acest punct de vedere, ceea ce capteaza atentia este si chipul straniu al Sf. Hristofor in cap de oaie ce se afla pe peretele nordic al naosului.

Biserica este din barne de stejar si piatra acoperita cu sindrila. Elementul decorativ important din exterior il constituie maiestria cu care mesterii dulgheri au sculptat cu barda.

Pronaosul acoperit jumatate cu tavan drept de scandura iar cealalta jumatate cu bolta semicilindrica. Pronaosul este despartit de naos prin acest portic de stalpi de lemn drept de forma patrata.

            Naosul este acoperit cu o bolta semicilindrica formata din scanduri batute in caplama si este despartit de altar printr-un tempan ce formeaza partea superioara a tamplei, ce se sprijina pe un perete de stalpi si barne unde se afla trei goluri ale usilor.

Altarul este acoperit cu un program iconografic al carui ansamblu cuprinde episoade din Noul Testament, din vieti de sfinti si altele.

Pe peretii naosului sint pictati sfinti dintre care notam pe Sf. Hristofor infatisat cu cap de miel (viata si-a petrecut-o intr-una din manastirile muntelui Athos si a fost mucenizat din ordinul Turcilor in anul 1600 dupa ce rugandu-se lui Dumnezeu sa ii prefaca chipul sau cel frumos, s-a trezit intr-o dimineata cu cap de miel). Aceasta minune ce a starnit o vie impresie, a nemultumit pe turci care l-au omorat.

Datorita acestui sfant, profesorul Nicolae Iorga a fixat data construirii bisericii in jurul acestei epoci, intru cat chipul Sf. Hristofor se gaseste in mai toate bisericile datate sec XVI-XVII atat in Balcani cat si in Maramures si Oltenia.

Frumusetea picturii si mai ales incadrarea armonioasa a chipului Sfantului cu cap de miel in naosul bisericii, au determinat pe Nicolae Iorga sa aduca aici si inalte personalitati ale casei regale si patriarhiei Romanesti. Miron Cristea, primul patriarh al bisericii crestin-ortodoxe romane (1925-1939), regii Ferdinand I (1914-1927) si Carol al II-lea (1930-1940) si savantul Nicolae Iorga au scris la sfarsitul Sfintei Evanghelii cuvinte apreciative asupra valorii monumentului, texte care, din pacare au fost sustrase de oameni nesabuiti ai vechiului regim politic totalitar.

Bolta este impartita in panouri mari ce cuprind scene cu Iisus.

Aceasta biserica a fost pastorata dupa 1930 de catre preotul seminarist Aurel Stefanescu ce a reusit sa ridice in fata clopotnitei o troita din stejar, dedicata eroilor comunei cazuti in razboiul de intregire a neamului 1916-1919. Intre 1958-1964, timp in care titularul parohiei a suferit detentie politica a fost suplinit la inceput de preotii Alexandru M. Rapeanu si Florea Ilie.

Intre 1961-1964 biserica domneasca Sf. Nicolae a fost pastorata de tanarul teolog Ilie Vasile, transferat apoi la Drajna de Jos. Revenit in comuna, albit si imbatranit de suferinte, alaturi de bunul sau prieten Iliuta Al. Chesca dar cu credinta nestramutata in adevarul reinvierii neamului romanesc, preotul Aurel Stefanescu va mai sluji inca zece ani (1964-1974).

A fost urmat de catre preotul teolog Ion Albescu pana in anul 1980 cand a fost transferat la parohia Manastirea, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din Valenii de Munte. La Starchiojd, ii va succeda tanarul seminarist Nicolae Bontu care este preot paroh si in prezent. La 5 Decembrie 1974, datorita unor neglijente, vechea biserica a suferit un puternic incendiu.

Cu sprijinul protoeriei Valenii de Munte, pastorata de preotul Vasile Ilie si cu interventia directa a arhitectului dr. Cristian Moisescu, reprezentat al Ministerului Cultelor, la care s-a adaugat sprijinul material al Patriarhiei Romane, preotul Bontu a inceput reconstructia monumentului istoric, tot din material lemnos – corpul bisericii din barne groase de stejar, acoperit cu sindrila de brad. Biserica a fost redata enorisilor spre inchinaciune in anul 1983, fiind pastorata de preotul Bontu Nicolae.

Cu prilejul restaurarii i s-a adaugat si un pridvor. Clopotnita bisericii, construita din piatra dateaza din 1818 a suferit si ea avarii si reparatii capitale mai ales in urma seismelor din anii 1940 si 1977.

Interesul deosebit al bisericilor din Starchiojd consta in faptul ca ele constituie unulele din cele mai importante monumente istorice de pe teritoriul Protoeriei Valenii de Munte ce sunt ingrijite cu multa ravna de catre preotul paroh Bontul Nicolae care pastoreste aceasta parohie din 1980.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.