Mănăstirea Probota, Suceava, România
Mănăstirea Probota, ridicată în satul omonim din comuna Dolhasca, jud. Suceava, este un reper cultural și spiritual de excepție al Bucovinei. Prima piatră a actualului edificiu a fost pusă în 1527, de către voievodul Petru Rareș — fiul lui Ștefan cel Mare — pe locul unei vechi biserici din lemn, iar sfințirea are loc în 1530. Rapid, a devenit necropola voievodală a Moldovei, adăpostindu‑se rămășițele lui Petru Rareș, dar și pe cele ale mamei sale, Maria Oltea, și ale altor membri ai familiei conducătoare.
Biserica „Sfântul Nicolae” are un plan triconc alungit, cu o boltă complexă și turla ridicată deasupra naosului, flancată de arcaturi moldovenești și pseudotuneluri specifice acestei perioade. Interesant este pridvorul închis, înălțat cu ferestre gotice ample, încadrat de bolți în formă de „leagăn”, o raritate evoluată de la Neamț. Zidurile exterioare din piatră brută, susținute de contraforturi, remarcă un simț al echilibrului între estetică vizibilă și robustețea defensivă.
Încinta fortificată cu turnuri de colț și un turn-clopotniță atestă statutul mănăstirii ca un „acasă sacru” dar și fortăreață templară, având ziduri de aproximativ 6 m înălțime. În secolele XVII–XVIII, funcționau aici ruinele a două case domnești, cu funcțiune de reședință și muzeu, deteriorate grav, apoi restaurate în două etape — în anii ’30 și după 1996.
Inscriptiile comemorative de pe zidul manastirii ca si de pe poarta turnului mentioneaza anul 1530. Se considera ca biserica a fost terminata in 1530 si pictata in 1532. Recentele sapaturi arheologice in componentele manastirii sugereaza ca celelate constructii au fost terminate cativa ani mai tirziu.
Celelalte cladiri ale manastirii au fost construite intre anii 1530 si 1550, iar zidurile ce o inconjoara in 1550. Pe peretele din exterior al portii turnului exista reminiscente a unei fresce cu opt figuri, cel mai probabil Petru Rares, familia sa si cei doi arhangheli. In mijloc esteo nisa cu figura pictata a Sfantului Nicolae, protectorul acestei biserici. Mai jos de sfant este o superba gravura cu blazonul Moldovei cu inscriptia: Aceasta manastirea a fost construita de Printul Petru in 7038 (1530) si a fost inconjurat de un zid, dupa moartea lui, de printesa Elena si copilul ei Printul Ilias si Stefan si Constantin, in 7058 (1530), pe 4 septembrie”.
Frescele interioare și exterioare, datează din 1532 și au fost realizate sub îndrumarea mitropolitului Grigorie Roșca, văr al ctitorului. Intr-un moment inedit pentru Bucovina, aici apare prima scenă a Judecății de Apoi pe peretele vestic, în portalul gotic, executată cu un ocru-golden specific, cunoscut ca „galben de Pătrăuți”.
Cu vremea, umiditatea și sărurile din sol au afectat pictura. În 1934–’37, Comisia Monumentelor Istorice a intervenit, refăcând acoperișul și mărind golurile ferestrelor gotice pentru lumină naturală. Însă adevărata renaștere a venit în perioada 1996–2000, când un amplu proiect internațional, finanțat de UNESCO și Japonia, a consolidat structura, a reabilitat picturile, a re-informatizat documentația și a publicat o monografie a ansamblului sub egida UNESCO.
Mai recent, între 2018–2020, s-a inițiat un alt proiect european (POR 2014‑2020) de restaurare și punere în valoare, care a inclus sisteme de iluminat arhitectural, geotermie, monitorizare microclimatică și seismică, recondiționarea vitraliilor și amenajarea muzeului din turnurile despăgubite.
Mănăstirea este azi o așezare de maici, reînființată în 1993 – aceeași dată când a intrat și în patrimoniul UNESCO, în cadrul obiectivului „Bisericile pictate din nordul Moldovei”. Viața de rugăciune se împletește cu activități sociale: activare de ateliere de pictură, îngrijirea persoanelor vârstnice, activități meșteșugărești și spirituale.
Ca destinație turistică, vizitatorii pot admira frescele, pot accesa turnurile pe pasarele interioare, pot explora necropola voievodală, dar și ruinele reabilitate. Liniștea incintei, presărată de trandafiri și meri, oferă o atmosferă excelentă pentru pelerinaj, reflecție și fotografie.
Mănăstirea Probota reunește arhitectură bizantino‑gotică, fresce medievale rare, un complex fortificat și o necropolă voievodală, toate îmbinate cu o restaurare modernă de înaltă ținută științifică. Vizitarea acestui monument UNESCO este o călătorie în istorie și spiritualitate, oferind o înțelegere amplă a Moldovei medievale și a artei sacre din nordul României.
