Mănăstirea Almaș

Manastirea Almas este o manastire ortodoxa aflata in comuna Garcina, judetul Neamt. Manastirea, situata pe valea paraului cu acelasi nume, descris in scrierile sale de Calistrat Hogas, se afla la o distanta de aproximativ 12 kilometri de orasul Piatra Neamt, in directia Targu Neamt. Din Piatra Neamt se merge pe Drumul National 15C, spre Targu Neamt, pana la Drumul Comunal 146, care porneste in partea stanga, spre comuna Garcina.

Tradiția păstrează amintirea unei vechi obști călugărești statornicită aici încă din secolul al XV-lea, sub conducerea sihastrului Vasile Almaș, venit din Transilvania împreună cu soția sa Maria. Aceștia vor ridica în anul 1659, ajutați fiind de localnici, un paraclis din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, fiind considerați ctitorii acestui așezământ monahal.

Paraclisul a fost dotat cu câteva icoane și un iconostas, despre care se spune că au fost aduse de către Vasile (devenit ulterior ieromonahul Vasile din obștea Mănăstirii Neamț) și soția sa, și care acum sunt expuse în muzeul mănăstirii. Locașul de rugăciune al schitului lui Almaș a fost distrus ulterior de tătari, prilej cu care își pierde viața și Maria Almaș.

Pe această vatră s-a construit în 1715, cu ajutorul Ecaterinei Cantacuzino, soția spătarului Iordache Cantacuzino, un schit. Acesta a rezistat până în anul 1821 când a fost distrus de eteriști. În 1821, boierul Lupu Balș și monahul Rafail zidesc actuala biserică cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” pe locul vechiului lăcaș din lemn, schitul devenind unul de maici. În 1851 biserica este supusă unor ample lucrări de renovare pe cheltuiala boierului Palade.

După o lungă perioadă de stagnare, datorată Decretului 410/1959 în urma căruia maicile au fost nevoite să plece la mănăstirile Agapia și Văratec iar schitul a fost închis, viața monahală de aici renaște. Astfel, în baza hotărârii nr. 26 din 12 ianuarie 1987 luată de Mitropolia Moldovei și a Sucevei, Schitul Almaș a fost reînființat ca schit de monahi sub ascultarea Mănăstirii Horaița, având ca stareț pe arhimandritul Zenovie Ghidescu. Totodată au început și lucrările de restaurare a întregului ansamblu monahal.

În 1990, prin hotărârea nr. 5057 din 22 iunie a Sfântului Sinod, schitul obține statutul de mănăstire sub conducerea starețului P.Cuv.Arhim. Laurențiu Niță.

Biserica manastirii, in forma de cruce, are trei turle, asezate pe axa est-vest, cea din mijloc fiind mai inalta. La miazazi si la miazanoapte, in exterior, sunt atasate Altarului doua pridvoare (un vesmantar si un precomidiar). Catapeteasma si mobilierul sculptat sunt executate din lemn de stejar, de catre mesterii locali Vasile Gaman, Gheorghe Ursu si Moroiu Constantin.

Desi, initial, schitul a fost destinat calugarilor, incepand cu 1821, acesta a fost populat cu o obste de maici, avand ca stareta pe maica Glafira Holban, iar mai apoi pe monahia Suzana Stefanescu, sora episcopului Melchisedec Stefanescu al Romanului, originar din partea locului.

Sfanta Ana de la Manastirea Almas a savarsit, pana astazi, nenumarate minuni, dintre care numai o parte au ramas consemnate in istoria manastirii. Toate vindecarile si toate binecuvantarile sunt mari si minunate, insa cele mai impresionante sunt vindecarile de cancer, mentionate de cronica manastirii, nu mai putin de 16 persoane gasindu-se leacul prin rugaciune staruitoare si mijlocirea neintarziata a Sfintei Ana.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.