Mănăstirea Strungari

Manastirea a fost infiintata in 1990, dar viata duhovniceasca a fost traita aici intr-o chilie de la marginea padurii, cu mult timp inainte. Ca incepator este cunoscut monahul Simeon, care a vietuit in chilie in singuratate si rugaciune din jurul anului 1900 pana in 1943, cand s-a mutat la Domnul.

Biserica de la Mănăstirea Strungari este construită din caramaidă, iar planul are formă dreptunghiulară. Bisericii îi lipseşte totuși pronaosul – are doar pridvorul închis, naosul şi altarul. Balconul pentru cor a fost construit în interior, lângă pridvor.

Catapeteasma este aparte, având drept temei faptul că este sculptată în tei. Are două turle – una circulară pe naos şi una pătrată pe pridvor. Mănăstirea prăznuiește trei hramuri: Acoperământul Maicii Domnului, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Acestea sunt reprezentate de trei picturi în medalion, care se află deasupra uşii de la intrare.

Pictura acestei biserici a fost realizată de Zahiu şi Zănescu din Moldova și finalizată în anul 1999. Este diferită prin faptul că îmbină culori calde şi deschise, precum alb, verde şi roz, întreaga pictură fiind, astfel, luminată. În centrul naosului, se află Iisus Hristos, la intrare fiind Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Pe anumiți pereţi, sudici și nordici, sunt înfățișate scene biblice, dar şi sfinţi.

Mănăstirea Strungari este situată în satul cu acelaşi nume din judeţul Alba, recent înființată – anii 1990. Se poate ajunge aici de pe DN 67C care leagă Sebeșul de Sebeșel, iar apoi se urmează drumul care leagă Răchita de Strungari.

Chiar dacă Mănăstirea Strungari pe care o vedem astăzi este nouă, se pare totuși că viaţa monahală există încă de la începutul secolului XX, dovadă stând monahii care trăiau în chilii la marginea pădurii. Mai mult decât atât, se zvonește că unii dintre ei, pustnicul Ioan şi monahul Simeon, înfăptuiau minuni. Mormintele lor se afă lângă chilii.

Printre minunile despre care se vorbește, se numără aceea a unei preotese din Timiş, chinuită de un duh rău. Într-o noapte, aceasta visează un ostaş pe nume Ioan care se lupta cu un monstru. Soţul ei visează, în aceeaşi noapte, cele două pietre de mormânt ale celor doi monahi. Se decid să meargă la mormintele lor, ca să se roage pentru linişte. Ajunsă acolo, preoteasa se simte eliberată.

Multi dintre cei suferinzi sau chinuiti de duhuri necurate isi gasesc linistea si usurarea la mormintele pustnicului Ioan si monahului Simeon. Avem exemplul preotesei de langa Timisoara chinuita de mai multi ani de un duh rau.

Intr-o noapte a vazut in vis un ostas cu numele Ioan, care se lupta cu o dihanie fioroasa, iar sotul preot a visat doua morminte cu inscriptiile: Monah Simeon si fratele Ioan veniti la Manastirea din Strungari pentru rugaciune.

Dupa slujba au fost indemnati sa urce sus la morminte, sa aprinda cate o lumanare si sa ceara ajutor la Dumnezeu prin rugaciunile alesilor lui si s-au minunat cand preoteasa a vazut numele ostasului din vis, iar preotul mormintele visate de el. Deodata bolnava a simtit o eliberare de raul ce o muncea si multumind lui Dumnezeu s-a intors acasa sanatoasa.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.