Mănăstirea Părhăuți, Suceava, România
Ascunsă într-un colț liniștit al Bucovinei, în satul Părhăuți din județul Suceava, se află o bijuterie arhitecturală și spirituală mai puțin cunoscută: fosta Biserică „Duminica Tuturor Sfinților”, astăzi renăscută ca Mănăstirea Părhăuți. Trecerea de la simplu lăcaș de cult parohial la mănăstire cu obște de călugări este mai mult decât o schimbare administrativă – este o reîntoarcere la esența sacrului și o redescoperire a unei istorii uitate.
Ridicată în anul 1522 de logofătul Gavriil Trotușan, unul dintre boierii influenți ai Moldovei din vremea domniei lui Ștefăniță Vodă, biserica a fost dedicată tuturor sfinților – o alegere simbolică pentru comunitatea din Părhăuți. Deși ctitorul nu a fost domnitor, construcția este la nivelul celor mai importante biserici moldovenești din acea perioadă.
Piatra inscripționată în limba slavonă de deasupra intrării, cu o ornamentație bogată, ne oferă atât data construcției, cât și contextul istoric. Cu ziduri groase și ferestre înguste, edificiul seamănă cu o cetate – un simbol al rezistenței spirituale într-o epocă instabilă.
Ferestrele, câte două pe faţadele sudică şi nordică, şi una pe absida estică, sunt înguste şi mici. Chenarele sculptate au muluri ascuţite în formă de arcuri.
Deschiderile exonartexului, pe de altă parte, sunt late şi au o boltă rotundă. Pe zidăria stâlpului care separă cele două intrări cu boltă de la exonartex, se află o inscripţie comemorativă.
Biserica prezinta un interesant ansamblu de pictura interioara din 1530. Pictura interioara este cea relizata dupa anul 1530, adica cea originala. Pictura fiind originala, nu putem sa nu constatam anumite detalii foarte interesante, precum: tabloul votiv, in care ctitorul nu tine chivotul bisericii in maini, iar scena „Pieta” se afla intr-o firida din altar dovada a influentei picturii italiene in Moldova.
Biserica păstrează și astăzi, parțial, pictura murală originală. Una dintre cele mai impresionante fresce este „Aflarea Sfintei Cruci”, o scenă rar întâlnită în bisericile din Moldova, reprezentată cu o forță narativă deosebită. Pictura interioară reflectă stilul caracteristic începutului de secol XVI, cu influențe bizantine, dar și cu accente locale.
Deși timpul și condițiile meteorologice au afectat o parte a decorațiunilor murale, eforturile recente de conservare și restaurare au adus la lumină detalii valoroase ale acestui patrimoniu cultural.
De-a lungul secolelor, biserica a avut un rol central în viața comunității, fiind nu doar un loc de rugăciune, ci și un spațiu de refugiu spiritual. În perioada stăpânirii habsburgice și mai apoi în timpul comunismului, lăcașul a suferit numeroase deteriorări, iar rolul său religios a fost redus la cel de biserică parohială rurală.
Anii 2000 au adus însă o schimbare de perspectivă. Conștientizând valoarea istorică și spirituală a bisericii, autoritățile ecleziastice și locale au început demersuri pentru restaurarea și redarea acestui loc circuitului monahal. Astfel, în 2022, lăcașul a fost transformat oficial în mănăstire, cu o obște de călugări ce au primit binecuvântarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Astăzi, Mănăstirea Părhăuți nu este doar un monument istoric, ci un centru de spiritualitate vie. Obștea formată din monahi tineri se ocupă de întreținerea și restaurarea lăcașului, dar și de organizarea slujbelor și a activităților pastorale. Pelerinii care ajung aici descoperă un loc liniștit, încărcat de sens, unde tradiția și credința se împletesc armonios.
Deși nu este la fel de cunoscută ca alte mănăstiri din Bucovina, Părhăuți oferă o experiență autentică celor care o vizitează. Este locul ideal pentru cei care caută liniștea, dar și pentru pasionații de istorie și artă medievală.
Transformarea bisericii într-o mănăstire a fost un pas firesc în redescoperirea valorilor care definesc identitatea spirituală a regiunii. Cu sprijinul comunității și al autorităților bisericești, se preconizează extinderea spațiilor de cazare pentru pelerini, organizarea unor evenimente culturale religioase și continuarea cercetărilor arheologice.
Astfel, Mănăstirea Părhăuți nu mai este doar o filă de istorie, ci un capitol deschis în cartea prezentului, o punte între trecut și viitor.
