Mănăstirea Căpriana, Republica Moldova
Mănăstirea Căpriana este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Republica Moldova. Este situată în zona centrală a țării, la aproximativ 40 km nord-vest de Chișinău, în ținutul deluros împădurit care purta odată numele de Codrii Lăpușnei. Considerata de mulți istorici, ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Moldova.
Începuturile Mănăstirii Căpriana se trag din vremurile îndepărtate, din vremea afirmării statului medieval Moldova şi ale triumfului credinţei creştine pe meleagurile noastre. Vechimea Mănăstirii Căpriana, a impresionat mulţi cercetători, istorici, arhitecţi şi simpli oameni deopotrivă. De asta poate în legendele despre apariţia ei sunt puse cele mai frumoase şi înduioşătoare momente.
Ca şi majoritatea mănăstirilor moldoveneşti şi Căpriana este construită pe un loc extrem de pitoresc. Locul, vechimea Mănăstirii, importanţa ei şi lista lungă a domnitorilor – ctitori care au contribuit la amenajarea Mănăstirii au dat naştere mai multor legende. Prin ele, poporul a încercat să operască trecerea anilor nemiloşi care au avut grijă să aştearnă incertitudine asupra timpului apariţiei Mănăstirii, numelui întemeietorului ei dar şi a însuşi toponimicului de Căpriana.
Legenda spune că odată, întorcându-se dintr-o bătălie grea cu tătarii pe Nistru, Ştefan cel Mare a ajuns prin aceste locuri şi a hotărât ca va face aici un lăcaş sfânt aşa cum făcea el după fiecare victorie. A ordonat unui arcaş să tragă o săgeată deasupra codrilor, iar unde cădea aceasta acolo era locul bun să construiască o mănăstire. Când au ajuns în locul unde a căzut săgeata, au găsit o căprioară străpunsă de acea săgeată, care lăcrima. Este un semn de la Dumnezeu a zis Ştefan cel Mare şi aşa a hotărât că acest loc se va numi Căpriana.
Astfel, zice legenda, a dat poruncă imediat să fie începută construcţia mănăstirii, care s-a numit mănăstirea Căpriana, unul dintre cele mai vechi lăcaşe sfinte, fiind pentru prima dată atestat în anul 1417. Ca dovadă, stă şi astăzi drept strajă, Stejarul lui Ştefan cel Mare, vechi de peste 500 de ani, şi care se află în cea mai veche rezervaţie din Moldova – „Codrii”.
La Mănăstirea Căpriana a fost adus spre închinare credincioșilor papucul Sfântului Ierarh Spiridon Făcătorul de Minuni din Insula Corfu (Grecia). Sfințenia va rămâne în incinta Mănăstirii pentru totdeauna. Papucul Sfântului Ierarh Spiridon va fi aşezat spre cinstire, într-un baldachin special amenajat, alături de moaștele Sf. Ierarh Gavriil Bănulescu Bodoni.
Între anii 2003 – 2005, la mănăstirea Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului dar și de la numeroși donatori particulari.
De reținut faptul că regimul comunist a promovat imaginea a bisericii țariste, construite în anul 1903, în detrimentul mănăstirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei.
Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție din perioada țaristă drept biserica istorica a mănăstirii Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât adevărata biserică voievodală, aflată la doar câțiva zeci de metri de biserica nouă, nu este încă renovată și în interior.
Regimul comunist al președintelui Voronin a anunțat încheierea lucrărilor de renovare a complexului monahal cu toate că lucrările la adevărata biserică voievodală a lui Ștefan cel Mare nu fuseseră încă finalizate. Confuzia între cele două biserici este menținută și astăzi în detrimentul ctitoriei voievodale autentice, slujba religioasă nefiind oficiată în biserica lui Ștefan cel Mare.
Una dintre explicații constă în faptul că Mitropolia Moldovei, aflată în subordinea Bisericii Ortodoxe Ruse promovează teoria istoriei comune a bisericii ruse și a credinței în Basarabia. Precizăm faptul că în Basarabia există o Mitropolie a Basarabiei și o Mitropolie a Moldovei, cea din urmă fiind subordonată Moscovei.
După 7 aprilie 2009, noul guvern nu a reușit nici până în prezent restaurarea interiorului bisericii voievodale Adormirea Maicii Domnului.
