Ruinele mănăstirii Zygos sau Frangokastro, Grecia
Mănăstirea Zygos, cunoscută și sub denumirea de Frangokastro, este un sit monastic istoric situat la aproximativ 2 km est de orașul Ouranoupoli, în peninsula Halkidiki, Grecia. Aflată la doar 40 de metri în afara granițelor actuale ale Muntelui Athos, această mănăstire reprezintă una dintre cele mai vechi instituții monahale din regiune.
Prima mențiune a numelui „Zygos” apare într-un document din anul 942, fără a specifica dacă se referă la un loc, o mănăstire sau o așezare. Până în anul 992, mănăstirea era deja un centru monahal important, având un rol semnificativ în funcționarea statului athonit. În timpul secolului al XI-lea, Mănăstirea Zygos a fost considerată una dintre cele mai importante mănăstiri athonite, ocupând un loc de frunte în ierarhia monastică.
În 1018, în timpul stăreției lui Nifon, proprietățile mănăstirii s-au extins prin donații de terenuri din partea comunității athonite. În aceeași perioadă, complexul monastic a fost mărit, iar noul katholikon (biserica principală) a fost construit. Cu toate acestea, din motive necunoscute, mănăstirea a fost abandonată la sfârșitul secolului al XII-lea și, printr-un chrysobull al împăratului Alexios III Angelos, a fost acordată mănăstirii Hilandar reînființate.
În jurul anului 1206, un nobil franc a ocupat castelul Zygos și a lansat incursiuni împotriva Muntelui Athos, până când, în 1211, a fost expulzat din zonă cu intervenția Papei. Din această cauză, ruinele mănăstirii au fost cunoscute local și frecvent menționate pe hărți sub denumirea de Frangokastro.
Mănăstirea Zygos a fost redescoperită în 1984 de către arheologul Ioakeim Papangelos și echipa sa. Complexul monastic este un castel pentagonal, fortificat cu zece sau unsprezece turnuri, acoperind o suprafață de 5,5 hectare. Excavațiile au relevat că mănăstirea a fost construită pe un sit cu așezări anterioare datând din secolul al IV-lea î.Hr. până în secolul al VI-lea d.Hr.
Katholikonul, situat în extensia estică a complexului, a fost construit în prima jumătate a secolului al XI-lea. Inițial, a fost construită biserica principală cu un nartex îngust, urmată de adăugarea unei capele nordice cu un mormânt fondator, apoi un exonartex și, în cele din urmă, o capelă sudică cu cupolă și un alt mormânt fondator. Ulterior, au fost construite trei morminte oficiale adiacente peretelui sudic al katholikonului.
Pereții bisericii sunt conservați la o înălțime de 2–4 metri. Elementele arhitecturale din marmură, deși parțial jefuite, au fost în mare parte păstrate. Interiorul bisericii a fost tencuit cu mortar de var fin și pictat cu fresce. În nartex, s-au păstrat părți din scena Bunei Vestiri și cruci de piatră, iar în absida prothesisului capelei sudice, au fost descoperite două straturi de fresce reprezentând un ierarh în picioare, probabil Sfântul Nicolae.
Excavațiile au scos la iveală numeroase artefacte, inclusiv decorațiuni arhitecturale din marmură, podele mozaicate caracteristice arhitecturii bizantine și numeroase obiecte mai mici, cum ar fi trei sigilii de plumb din secolul al XI-lea, încuietori de carte, un medalion din argint aurit cu o reprezentare sculptată a Sfintei Parascheva, un encolpion cu imaginea unui Arhanghel, tessere de sticlă din mozaicuri murale, ace și degete de cupru, cuțite, monede din secolele XI–XII, ceramică glazurată și vase de sticlă din aceeași perioadă.
Mănăstirea Zygos este unică prin faptul că este singura mănăstire athonită la care femeile au acces, fiind situată în afara granițelor actuale ale Muntelui Athos. Vizitatorii pot explora castelul, turnurile și în special katholikonul monastic, restaurat parțial și semnalizat corespunzător. De asemenea, există panouri informative multilingve care oferă detalii despre istoria locului, etapele construcției și descoperirile arheologice realizate.
Prezența sa în afara granițelor stricte ale Muntelui Athos face din Mănăstirea Zygos o destinație rară și valoroasă pentru toți cei interesați de patrimoniul bizantin, inclusiv pentru femeile care nu pot accesa restul mănăstirilor athonite. Astfel, Zygos devine nu doar un obiectiv turistic și religios de importanță istorică, ci și un simbol al deschiderii și accesibilității într-un context cultural și spiritual profund.
În ultimele decenii, s-au depus eforturi susținute pentru conservarea și restaurarea Mănăstirii Zygos. Sub supravegherea Serviciului de Antichități Bizantine din Grecia și cu sprijinul Uniunii Europene și al autorităților locale, au fost consolidate zidurile, s-au restaurat fragmentele de frescă și s-au creat trasee pietonale și zone de vizitare.
Scopul acestor intervenții este de a reda publicului o imagine cât mai fidelă a ceea ce a fost cândva o mănăstire de prim rang în ierarhia athonită. Totodată, se urmărește conservarea autenticității elementelor arhitecturale și artistice, fără a interveni excesiv în structura originală.
Deși nu mai funcționează ca mănăstire activă, Zygos rămâne un loc de reflecție și conexiune spirituală pentru mulți vizitatori. Proximitatea față de Ouranoupoli și de poarta de intrare în Muntele Athos o transformă într-un punct de oprire ideal pentru pelerinii care se pregătesc să intre în această zonă sacră.
În plus, regiunea Halkidiki este deja recunoscută pentru frumusețea sa naturală, plajele spectaculoase și satele tradiționale, astfel că includerea Mănăstirii Zygos în itinerariile turistice contribuie la diversificarea experiențelor oferite turiștilor – de la relaxare la explorare culturală și spirituală.
Mănăstirea Zygos sau Frangokastro este o bijuterie a moștenirii bizantine, cu o istorie care se întinde pe mai bine de un mileniu. Fie că vorbim despre rolul său istoric în cadrul comunității athonite, despre elementele arhitecturale deosebite sau despre semnificația sa culturală și spirituală actuală, Zygos merită cu prisosință atenția celor pasionați de istorie, religie sau arhitectură bizantină.
Accesibilitatea sa unică și starea sa de conservare fac din acest loc o destinație obligatorie pentru oricine vizitează Halkidiki și dorește să înțeleagă mai profund trecutul spiritual al regiunii.
