Mănăstirea Sfânta Treime (Sf. Pantelimon), Vâlcea, România
În inima municipiului Drăgășani, județul Vâlcea, s-a înălțat în ultimii ani un așezământ monahal care reînvie o tradiție veche de secole: Mănăstirea „Sfânta Treime”, cu al doilea hram dedicat Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Construcția noii biserici, împreună cu chiliile, paraclisul și arhondaricul, a durat între 2020 și 2025, sub coordonarea Arhiepiscopiei Râmnicului.
Documente istorice scot la lumină faptul că un metoc al Episcopiei Râmnicului, purtând hramul Preasfintei Treimi, exista încă din secolul al XVI-lea în zona Drăgășaniului. Monahia Eufrosina, în anul 1591, dona Episcopiei o parte din satul „Cioroiul de peste Jiu”, în folosul acestui loc monahal, iar în 1599 monahia Maria lăsa moșii și bunuri ca donație permanentă. De asemenea, călătorul Paul de Alep, în scrierile sale din secolul al XVII-lea, menționează o mănăstire „închinată Sfintei Treimi, numită Drăgășani”, așezată lângă râul Olt.
De-a lungul vremii, însă, așezământul a suferit distrugeri din cauza războaielor, schimbărilor politice și a degradărilor. În secolele XVIII-XIX s-a pierdut structura, s-au ridicat alte biserici ocazionale pe locul fostelor vetre, dar niciun moment nu s-a realizat continuitatea monahală în forma unei mănăstiri cu viață de obște.
Inițiativa reînvierii vieții monahale aparține Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care a coordonat proiectul de refacere moral-spirituală, declarată „firească reparație morală, ce reabilitează identitatea spiritual-culturală a municipiului Drăgășani”.
Pe 25 mai 2025 a avut loc slujba de târnosire a bisericii, cu hramurile „Sfânta Treime” şi „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”, oficiată de ÎPS Varsanufie. Slujba a inclus înconjurarea lăcașului cu rugăciuni, stropirea cu agheasmă, ungerea cu Sfântul Mir, așezarea moaștelor în piciorul Sfintei Mese, precum și pecetluirea ei. Icoanele catapetesmei au fost sfințite, iar noul lăcaș pregătit pentru slujbele sfinte.
Restaurarea acestui lăcaș nu este doar o lucrare fizică, ci una simbolică: readucerea monahismului într-o comunitate care a pierdut, timp de circa 200 de ani, o vatră monahală activă. Prin implicarea credincioșilor – atât prin jertfă materială, cât și spirituală – și sprijinul autorităților ecclesiastice, mănăstirea se arată ca un punct de referință pentru viața religioasă, culturală și comunitară a Drăgășaniului.
Pe lângă slujbele de zi cu zi și activitățile liturgice, noul așezământ oferă credincioșilor un loc pentru rugăciune, tăcere și întâlnire cu Dumnezeu, împletindu-se cu memoria istorică și dorința de continuitate spirituală. Chiliile, trapeza și arhondaricul vor servi atât obștii monahale, cât și vizitatorilor sau pelerinilor care caută nutriție sufletească.
În al doilea hram, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, se regăsește un model al vindecării (spirituale și trupești) și al milosteniei – valori complementare cu hramul Sfintei Treimi (unitate, dragoste, comuniune). Alegerea duală de hramuri arată preocuparea de a oferi credincioșilor un spectru spiritual bogat: adorația Triunei, dar și rugăciunea vindecătoare, milostivă a Sfântului Pantelimon.
În esență, Mănăstirea „Sfânta Treime” (Sf. Pantelimon) de la Drăgășani nu este doar o clădire nouă, ci un semn al reîntoarcerii la rădăcinile credinţei locale, la istoria monahală, şi un loc destinat regenerării spirituale. Într-o societate ce trece prin multe schimbări, astfel de inițiative reamintesc că rădăcinile spirituale și memoria cultului pot oferi stabilitate și speranță.
