Peștera Vadu Crișului, Bihor, România
Peștera Vadu Crișului este unul dintre cele mai importante monumente naturale din județul Bihor, cu o istorie bogată legată de turismul speologic din România și de cercetările geologice și paleontologice din Munții Pădurea Craiului. Descoperită la începutul secolului XX, peștera și-a câștigat rapid renumele ca obiectiv turistic și științific de excepție în regiune.
Istoria peșterii începe în 1903, când Karl Handl, un angajat al serviciului tehnic al căii ferate și pasionat de natură, a observat intrarea subterană de deasupra unui izvor ce formează cascadă pe Crișul Repede. Convins că acolo se ascunde o cavitate subterană deosebită, l-a anunțat pe Gyula Czárán, considerat „părintele turismului din Munții Apuseni”. Pe 10 noiembrie 1903, printr-o operațiune de dinamitare controlată a blocului de calcar, a fost deschis accesul în peșteră. Împreună cu Veress István, un preot reformist pasionat de natură, au realizat primele cercetări și au amenajat primele pasarele și scări de lemn.
În 1905, peștera a fost deschisă oficial publicului larg, devenind rapid una dintre cele mai vizitate atracții naturale din zonă și fiind considerată, la acea vreme, una dintre cele mai frumoase peșteri din Europa. Primul tur ghidat a fost realizat de Czárán însuși, iar în 1907 a fost publicată prima hartă detaliată a traseului vizitabil și a formațiunilor subterane remarcabile.
De-a lungul decadelor, peștera a atras interesul cercetătorilor din diverse domenii. Emil Racoviță, fondatorul biospeologiei mondiale, a fost unul dintre exploratorii care au studiat sistemele subterane ale Vadu Crișului. În interior au fost descoperite rămășițe scheletice ale ursului de peșteră (Ursus spelaeus), care a trăit acum aproximativ 27.000 de ani, precum și numeroase specii troglobionte, multe dintre ele endemice.
Pe lângă valoarea științifică, peștera are și o evoluție interesantă în ceea ce privește amenajarea turistică. Inițial pavată cu podețe și scări din lemn finanțate de contele Odon Zichy, aceasta a fost extinsă și modernizată semnificativ în 1969 de către Muzeul din Oradea, care a introdus trepte din metal și beton și a electrificat galeriile, transformând-o astfel în a doua peșteră electrificată din România, după Peștera Muierilor. Ulterior, în anul 2004, vizitabilitatea a fost reconfigurată pentru a se ridica la standarde moderne, cu un sistem de iluminat nou și un traseu adaptat pentru vizitatori.
Peștera Vadu Crișului este un adevărat tezaur natural, situat în inima Defileului Crișului Repede și străbătută de un pârâu subteran care, după ieșirea la suprafață, formează o cascadă spectaculoasă. Interiorul prezintă o varietate de stalactite, stalagmite și galerii impresionante, care se întind pe o lungime vizitabilă de sute de metri.
Pentru mulți ani, una dintre cele mai ușoare și pitorești căi de a ajunge la peșteră era trenul, pe ruta Cluj–Oradea, coborând la Halta Peștera, situată în mijlocul defileului. Însă, în prezent, linia ferată din zonă este în modernizare, iar accesul direct pe jos din zona stației nu este recomandat sau realizabil în condiții normale. În aceste condiții, vizitatorii sunt sfătuiți să ajungă până în localitatea Vadu Crișului sau Șuncuiuș cu mașina și apoi să parcurgă pe jos un traseu marcat până la peșteră, pe cărări pitorești prin defileu.
Astăzi peștera funcționează sub administrarea Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, care continuă să o conserve și să o pună în valoare. Traseul de vizitare durează între 30 și 60 de minute și poate fi parcurs însoțit de ghizi care oferă informații în limba română sau maghiară. Turul pune în evidență principalele puncte de interes speologic și istorico-științific, într-un cadru protejat de monument al naturii.
Peștera Vadu Crișului rămâne un punct de referință pentru pasionații de natură, istorie și peisaje carstice, reprezentând o combinație rară între patrimoniul natural și cel cultural în vestul României.
