Palatul Topkapî, Istanbul, Turcia

Palatul Topkapi (în l. turcă: Topkapı Sarayı) este un muzeu din Istanbul, fostă reședință a sultanilor otomani timp de aproximativ de 400 de ani (1465-1856). Este o atracție turistică majoră a orașului, alături de Hagia Sofia, fiind cel mai vizitat muzeu din țară. În anul 1985 a intrat în Patrimoniul mondial UNESCO.

Pe locul unde se înalță astăzi palatul, așa zisul Sarayburnu, o zonă cu vedere la Cornul de Aur, Marea Marmara și Bosfor, se afla încă din vremurile bizantine acropola Constantinopolului. Aflat în apropiere de marea catedrală Hagia Sofia, acesta era cel mai important punct al orașului unde aveau loc multe evenimente, întruniri și uneori chiar spectacole.

În anul 1453, când sultanul Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, acesta a constatat că Marele Palat al împăraților bizantini devenise o ruină așa că s-a stabilit la Vechiul Palat (Eski Saray), pe locul actualei Universități din Istanbul. În anul 1459 a ordonat începerea construcției unui nou palat pe locul vechii acropole. Noul palat a fost finalizat în anul 1465, primind numele de Topkapi sau poarta cu tunuri, din cauza marii porți cu cele două turnuri masive ale sale asemănătoare cu tunurile folosite la asediul Constantinopolului.

De-a lungul timpului, spre deosebire de palatele europene precum Schönbrunn din Austria sau Versailles din Franța, Topkapi a suferit numeroase modificări sau extinderi făcute de diferiți sultani, cele mai multe fiind făcute în timpul domniei lui Suleyman Magnificul (1520-1566). În anul 1574 un incendiu a afectat palatul, arhitectul Mimar Sinan fiind însărcinat cu renovarea sa de către sultanul Selim al II-lea. O altă deosebire față de palatele din Europa este că Topkapi nu era o clădire propriuzisă și un mini-oraș unde locuiau la un moment dat aproximativ 4000 de persoane printre care gardieni, slujnice, medici etc.

În anul 1856, sultanul Abdul-Medjid a hotărât mutarea reședinței imperiale la Palatul Dolmabahçe. După acest eveniment Topkapi și-a pierdut treptat importanța politică, dar a rămas locul unde se afla trezoreria și biblioteca imperială. După căderea Imperiului Otoman, în urma unui decret al lui Mustafa Kemal Atatürk de pe 3 aprile 1924, Topkapi a devenit muzeu al vechii epoci imperiale intrând sub administrația Ministerului Culturii și Turismului.

Complexul este bine păzit de către funcționari ai ministerului și membri ai armatei din Turcia. Este o operă inestimabilă de arhitctură cuprinzând numeroase clădiri și camere unde se găsesc exponate variate de la porțelanuri și covoare până la armuri și manuscrise islamice medievale.

Palatul Topkapı din Istanbul este una dintre cele mai fascinante reședințe imperiale din lume, fiind centrul puterii otomane timp de aproape 400 de ani. Astăzi, complexul funcționează ca muzeu și oferă vizitatorilor o incursiune în viața sultanilor, prin colecții spectaculoase și spații istorice unice.

1. Haremul Imperial

Haremul era spațiul privat al sultanului, unde locuiau familia sa, concubinele și eunucii. Accesul era strict controlat, iar arhitectura reflectă această izolare. Haremul include peste 300 de camere, 9 băi, 2 moschei și o infirmerie, toate decorate cu faianță Kütahya și Iznik. Printre cele mai impresionante încăperi se numără:​

• Camera Privată a lui Murad al III-lea, proiectată de celebrul arhitect Mimar Sinan.​
• Camera Fructelor a lui Ahmed al III-lea, decorată cu motive florale specifice Epocii Lalelelor.​
• Apartamentele Prințului Moștenitor, cu fântâni interioare și decorațiuni rafinate.​

Vizitatorii pot explora și Curtea Concubinelor, Sala Tronului, Apartamentele Validei Sultan (mama sultanului) și băile imperiale. Haremul oferă o perspectivă intimă asupra vieții cotidiene și a ierarhiei din palat. ​

2. Trezoreria Imperială

Trezoreria adăpostește o colecție impresionantă de bijuterii, arme și obiecte de artă, organizate în patru săli:​

• În prima sală se află bijuterii din aur, arme decorate, pipe de narghilea din cristal și statuete ornamentate cu perle.​
• Sala a doua găzduiește armuri și arme ale sultanilor, inclusiv o armură a lui Mustafa al III-lea, decorată cu pietre prețioase.​
• În a treia sală se află Daggerul Topkapi, o piesă celebră cu smaralde mari, și Diamantul Tăietorului de Linguri, un diamant de 86 de carate considerat al patrulea ca mărime din lume. ​

Ultima sală expune obiecte rare, precum cutii de bijuterii, ceasuri și instrumente muzicale din aur.​ Colecția reflectă opulența și gustul rafinat al curții otomane. ​

3. Colecția de Arme și Armuri

Această colecție este una dintre cele mai bogate din lume, cu aproximativ 400 de piese datând din secolul al VII-lea până în secolul al XIX-lea. Include săbii, pumnale, armuri, scuturi și arme de foc provenind din Imperiul Otoman, dar și din zone precum Arabia, Persia, Europa și Asia. Printre piesele remarcabile se numără o armură japoneză oferită sultanului Abdülmecit al II-lea în 1891 și un scut indian din secolul al XVI-lea, decorat cu sidef. ​

4. Relicvele Sfinte

Acestea sunt păstrate în fostele camere private ale sultanului și includ obiecte sacre pentru islam, precum:​

• Mantia Profetului Mahomed.​
• Părul și dintele Profetului.​
• Sabia și arcul Profetului.​
• Cheile Kaabei și alte artefacte din Mecca.​

În Camera Audiențelor, Coranul este recitat continuu de un imam, creând o atmosferă solemnă. ​

5. Biserica Hagia Irene

Situată în curtea exterioară a palatului, Hagia Irene este una dintre puținele biserici bizantine din Istanbul care nu a fost transformată în moschee. Construită în secolul al VI-lea, a servit ca arsenal în perioada otomană și acum funcționează ca muzeu și sală de concerte. ​

6. Colecția de Porțelanuri

În fostele bucătării ale palatului, vizitatorii pot admira o colecție vastă de porțelanuri chinezești și japoneze, inclusiv piese de celadon, despre care se credea că își schimbă culoarea în prezența otrăvurilor. Aceste obiecte reflectă gustul sultanilor pentru lux și preocuparea lor pentru securitate.

7. Sabia lui Ștefan cel Mare

Sabia lui Ștefan cel Mare este un simbol al curajului și al rezistenței Moldovei împotriva expansiunii otomane. Astăzi, ea este expusă în Muzeul Palatului Topkapı din Istanbul, Turcia.​

Sabia a fost oferită lui Ștefan cel Mare de către Papa Sixt al IV-lea, în semn de recunoaștere pentru victoria sa împotriva otomanilor în Bătălia de la Vaslui din 1475. Această distincție a fost însoțită de titlul „Athleta Christi” (Atletul lui Hristos), acordat domnitorului moldovean pentru apărarea creștinătății.

Sabia este realizată din oțel de Toledo, având o lungime de aproximativ 125 cm și o greutate de 2,5 kg. Pe mânerul său se află stema Moldovei, capul de bour, și inscripția în slavonă „Io Ștefan Voievod, domn al Țării Moldovei”.

După moartea lui Ștefan cel Mare, Moldova a trecut prin perioade tulburi. În 1538, trupele otomane au invadat țara și au impus ca domn pe Ștefan al V-lea, cunoscut sub numele de „Lăcustă-Vodă”. În timpul retragerii, otomanii au jefuit tezaurul Moldovei, luând cu ei și sabia lui Ștefan cel Mare.

Sabia se află în posesia Turciei de peste 460 de ani. În 2004, cu ocazia comemorării a 500 de ani de la moartea domnitorului, sabia a fost adusă temporar în România și expusă la Muzeul Național de Artă. Cu această ocazie, Guvernul Turciei a donat o copie a sabiei, care a fost oferită Mănăstirii Putna.