Sulina, Tulcea, România
Sulina este un oraş şi un port liber în judeţul Tulcea, Dobrogea, la extremitatea estică a României, în Delta Dunării, în punctul de vărsare al braţului Sulina în Marea Neagră. Are o populaţie de 4.593 locuitori. Sulina nu este legată direct de reţeaua de drumuri din România şi poate fi atinsă numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe Marea Neagră.
Sulina nu este doar un oraș relativ modern. Așezarea este una dintre cele mai vechi din România, cu o istorie speculată așezată la peste 1 000–2 700 de ani, fiind menționată în documente încă de acum câteva secole.
O perioadă de înflorire a venit în secolul al XIX-lea, când după Războiul Crimeii și Tratatul de la Paris din 1856, aici s-a înființat Comisia Europeană a Dunării (CED), care a transformat orașul într-un port liber și cosmopolit
Ceva mai sigur este ca aproape 1000 de ani mai tarziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar insemna ca Sulina sa aiba “doar” 1700 de ani vechime. La capitolul “istorie scrisa”, documentele ni-l prezinta incepand cu perioada bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, in lucrarea sa “De Administrando Imperii”, il pomeneste cu numele de SOLINA.
Asadar, de aici inainte nici un fel de dubiu: 1049 de ani de la intaia atestare documentara a Sulinei, ceea ce e foarte mult, cu mult mai mult decat (sa zicem…) Bucurestiul, atestat numai cu cinci veacuri si ceva in urma.
Apoi, il intalnim in mai multe portulane si harti italiene din sec. XIV si sec. XV, din care amintim harta intocmita de Pietro Visconti in anul 1327 si portulanul genovez din sec. al XIV- lea, tiparit in Cetatea Dogilor de catre carturarul Dimitrios Tagias.
Cele mai multe stiri despre viata localitatii Sulina incep sa apara din sec. XVIII, cand turcii incep sa aleaga drumul apei pana la Constantinopol, trecand pe bratul Sulina (singurul navigabil la acea vreme).
Aici se găseşte un cimitir maritim, unic în ţară şi chiar în Europa. Un alt obiectiv turistic este Farul din Sulina, care datează din 1802. Sulina mai are şi câţiva kilometri de plajă la Marea Neagră, însă aceasta nu atrage un număr mare de turişti.
Climatul local, terenurile mlăștinoase și lipsa drumurilor fac din Sulina un loc cu adevărat aparte: orașul nu este conectat la rețeaua rutieră și se ajunge exclusiv cu barca din Tulcea – o călătorie de minim două ore și jumătate în sezonul cald, sau mult mai dificil iarna.
Însă tocmai acest aspect conferă orașului o atmosferă de „sfârșit de lume”, iar turiștii care îl vizitează primesc cadou liniștea, natura neatinsă și sentimentul de izolare — dar într-un mod reconfortant.
Printre obiectivele importante rămase se numără și farul vechi din Sulina, construit în 1887 pe malul nordic al brațului, astăzi monument istoric — o fereastră către trecut și navigație. Orașul păstrează amintirea vremurilor sale strălucite prin clădiri istorice, cimitir maritim, biserica Sf. Nicolae, ruine și case tradiționale, toate mărturii ale atmosferei cosmopolite de altădată.
Delta Dunării este una dintre cele mai puțin populate regiuni din România, cu o densitate de doar un locuitor la 30 hectare. Sulina adăpostește peste 20 % din rezidenți (din circa 27 000 în tot arealul) — români, lipoveni, ucraineni și turci, conviețuind armonios.
Astăzi, orașul trăiește preponderent din turism — pensiuni, excursii cu barca, cazare locală, restaurante de pește — plus centrul de informare turistică ce organizează activități, excursii și transferuri.
Sulina este o bijuterie discretă, un loc unde timpul pare să fi stat în loc. Istoria sa bogată — de la pescari, pirați și cosmopoliți, la Comisia Europeană a Dunării — se îmbină cu un peisaj sălbatic și fascinant. Bucureștiul, Constanța, Tulcea… toate sunt departe — aici, la capătul Dunării, găsești liniște, natură autentică și o vedere la viața simplă, plină de farmec a Deltei.
