Mănăstirea Cetățuia, Iași, România
Pe colinele din sudul Iașului, într-un peisaj pitoresc, se înalță Mănăstirea Cetățuia, un monument emblematic al spiritualității ortodoxe și al arhitecturii medievale moldovenești. Ctitorită între anii 1669 și 1672 de domnitorul Gheorghe Duca, mănăstirea a fost concepută nu doar ca un lăcaș de cult, ci și ca o fortăreață menită să ofere adăpost în vremuri tulburi.
Este ctitoria lui Duca Vodă. Construirea mănăstirii s-a desfăşurat între 1668-1672; lucrările au fost conduse de arhitectul şi pictorul Gligorie Cornescu.
Biserica mănăstirii este construită în plan trilobat; pictura în frescă a suferit intervenţii în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Dintre construcţiile importante din incinta mănăstirii amintim casa domnitorului Gheorghe Duca,, o clădire cu etaj şi două rănduri de pivniţe suprapuse; la etaj se află stăreţia, Sala Gotică şi o altă construcţie în care a fost instalată baia domnească.
Mănăstirea Cetățuia impresionează prin complexitatea și coerența ansamblului său arhitectural. Biserica principală, dedicată Sfinților Apostoli Petru și Pavel, este o reinterpretare sobră a stilului Bisericii Trei Ierarhi, îmbinând elemente bizantine cu influențe gotice și moldovenești. Pictura murală, realizată de frații Mihai, Gheorghe și Dima din Ianina, alături de meșteri locali, reprezintă ultimul mare ansamblu de frescă postbizantină din Moldova.
Întregul complex este înconjurat de ziduri înalte de piatră, prevăzute cu metereze, turnuri de colț și un turn-clopotniță masiv, construit în 1670. Acesta servea atât ca poartă de intrare, cât și ca punct de observație și apărare, având găuri de ochire pentru tragerea cu pușca și o trapă destinată prinderii în cursă a eventualilor atacatori.
Zidurile incintei (1670), înalte de aproape 7m, sunt prevăzute cu meterezeşi turnuri mici de apărare. Cu ocazia lucărilor de apărare şi repictare dintre anii 1827-1837, mai multe obiecte de cult din vremea ctitorului au fost înstrăinate. Nicolae Costin a scris că Gh. Duca înzestrase mănăstirea „cu multe odoare şi obiecte scumpe”; dintre acestea s-a păstrat numai un orar din catifea roşie, lucrat de doamna Anastasia, soţia lui Duca, cu fir de aur şi argint.
În biserica mănăstirii se găsesc mormintele lui Gh. Duca şi ale fiicei sale, Maria.
Mănăstirea Cetăţuia a avut şi un rol cultural, aici aflându-se o tipografie grecească, ce a funcţionat până în anul 1682. Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost lăsată în paragină şi a devenit o ruină. Abia din 1910 s-au efectuat lucrări serioase de restaurare.
Între 1964-1971 au fost executate iarăşi lucrări de restaurare: turnul-clopotniţă şi-a recăpătat forma sa originală, baia a fost refăcută, zidurile incintei şi bastioanele, de asemenea, iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat.
În ultimii ani s-a amenajat un paraclis în Sala Gotică, s-au făcut lucrări de restaurare la pavilionul stărăţiei şi la corpul de chilii, sub îndrumarea fostului stareţ, Mitrofan Băltuţă, iar actualul stareţ a renovat Sala Gotică şi Foişorul.
Pe latura sudică a incintei se află Sala Gotică „Anastasia Doamna”, o încăpere spațioasă, luminată de unsprezece ferestre, cu bolți în ogivă sprijinite de coloane octogonale din piatră, decorate cu motive brâncovenești. Această sală adăpostește un muzeu de artă feudală și este considerată un exemplu remarcabil de arhitectură gotică în spațiul monastic românesc.
În incintă se mai găsesc casa domnească, cuhnia (bucătăria domnească) – o construcție rotundă din piatră, unică în ansamblurile monahale din România – chilii, pivnițe și stăreția cu trapeză.
Mănăstirea Cetățuia a fost un important centru cultural în secolul al XVII-lea. În 1682, aici a fost înființată o tipografie unde s-au tipărit cărți în limba greacă pentru Orientul ortodox, fiind singura de acest fel din întreg Răsăritul la acea vreme. Tiparnița a fost organizată de călugări români cunoscători ai limbii grecești, în frunte cu ieromonahul Mitrofan, care a devenit ulterior episcop de Huși.
De-a lungul timpului, mănăstirea a fost un loc de refugiu și de meditație pentru personalități marcante ale culturii românești, precum mitropolitul Dosoftei și cărturarul Dimitrie Cantemir. În perioada interbelică, la inițiativa istoricului Nicolae Iorga, mănăstirea a fost restaurată, redându-i-se strălucirea de odinioară.
După o perioadă de înflorire, mănăstirea a cunoscut un declin începând cu secolul al XVIII-lea, din cauza cutremurelor, incendiilor și a nepăsării egumenilor greci care o administrau. A fost folosită ca depozit de grâne și spital militar, ajungând într-o stare avansată de degradare.
Lucrările de restaurare au început în 1910, sub egida Comisiunii Monumentelor Istorice, și au fost finalizate în 1911, în prezența familiei regale a României. În aceeași perioadă, aviatorul Aurel Vlaicu a realizat un zbor deasupra mănăstirii, eveniment care a marcat primul zbor de aviație la Iași.
Astăzi, Mănăstirea Cetățuia este deschisă vizitatorilor și pelerinilor, oferind un loc de reculegere și contemplare. Programul de vizitare este: joi între orele 08:00-23:00, iar în celelalte zile între orele 08:00-12:00 . Din turnul „Cina Pelerinului”, aflat în clădirea stăreției, se poate admira o panoramă spectaculoasă a orașului Iași.
Mănăstirea Cetățuia rămâne un simbol al rezistenței și al credinței, o mărturie vie a istoriei și culturii moldovenești, atrăgând anual numeroși vizitatori dornici să descopere frumusețea și spiritualitatea acestui loc sacru.
