Ema beach, Sithonia, Grecia
Există locuri care nu se laudă, dar te cuceresc din prima clipă. Așa este Ema Beach, o plajă ascunsă într-un colț de rai al peninsulei Sithonia, în inima regiunii Halkidiki din Grecia. Nu este una dintre acele plaje aglomerate pe care le vezi în toate reclamele. Ema e mică, discretă și surprinzător de liniștită. Tocmai de aceea e perfectă.
Am ajuns acolo într-o dimineață blândă de iunie, când soarele își făcea apariția timid dintre pini, iar marea avea culoarea smaraldului scăldat în lumină. Drumul spre Ema nu e cel mai ușor – trebuie să fii atent la indicatoare și să-ți urmezi instinctul, dar cumva, tocmai lipsa semnalizării contribuie la farmecul acestui loc. Nu ajungi acolo din întâmplare, ci pentru că l-ai ales.
Când am pășit pe nisipul auriu, am simțit că timpul s-a oprit. Plaja nu e mare – dimpotrivă, are o intimitate care te face să te simți ca și cum ai fi descoperit-o primul. E mărginită de stânci netede și vegetație mediteraneană, iar în spate se întinde un deal plin de pini care adie ușor în briză. Umbrelele și șezlongurile sunt puține, dar suficiente. Atmosfera e boemă, departe de haosul stațiunilor comerciale.
Un beach bar simpatic, cu un decor minimalist și gust bun, oferă băuturi reci, cafea și câteva gustări. Muzica e discretă, mereu potrivită – jazz ușor, chill sau indie. La bar se află și un balansoar suspendat, cu vedere spre mare – perfect pentru o fotografie de vacanță sau pentru câteva minute de visare.
Apa este incredibil de clară. Îți vezi vârfurile degetelor și chiar și firicelele de nisip, de parcă ai înota într-un acvariu natural. Intrarea în apă poate fi ușor abruptă în unele locuri, iar pe alocuri se ascund pietre și câțiva arici de mare, așa că recomand să ai încălțăminte de apă – un mic compromis pentru a te bucura în siguranță de frumusețea locului.
Ce m-a impresionat cel mai mult la Ema Beach nu a fost doar peisajul, ci starea pe care o transmite. Aici nu simți presiunea de a face nimic. Doar ești. Citești, asculți valurile, sorbi un frappe și te lași purtat de ritmul lent al sudului. Apusul vine ca o poezie – cerul se aprinde în portocaliu, roz și mov, iar soarele pare că plonjează direct în mare, sub privirile a doar câțiva norocoși.
În jurul plajei, natura e neatinsă. Nu există hoteluri mari sau construcții masive. Dacă vrei să rămâi în apropiere, poți alege o vilă cochetă sau un studio în satul Vourvourou sau în zona Sarti, la câțiva kilometri distanță. Drumul cu mașina e pitoresc, iar de-a lungul coastei descoperi alte mici plaje ascunse, fiecare cu povestea ei.
Ema Beach e genul de loc pe care nu-l recomanzi oricui – nu pentru că ai fi egoist, ci pentru că ți-e teamă că, odată devenit prea popular, și-ar pierde farmecul. Dar cumva, are acel ceva care va rămâne mereu special, chiar și dacă va fi vizitat de mai mulți. Poate pentru că oamenii care ajung acolo sunt cei care îl apreciază exact pentru ce este: simplu, autentic, liniștit.
Aș merge din nou? Cu siguranță. Dar nu pentru poze, nu pentru bifat o nouă destinație. Ci pentru că acolo, între pini și valuri, am regăsit ceva ce pierdem adesea în vacanțe: liniștea interioară.
Dacă ajungi vreodată prin Sithonia și cauți un loc care nu e în toate ghidurile, dar care îți va rămâne în suflet, dă o șansă plajei Ema. Nu o vei uita ușor.
