Mănăstirea Greco-Catolică „Adormirea Maicii Domnului”, Chiheru de Jos, Mureș, România
Mănăstirea Greco-Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Chiheru de Jos reprezintă unul dintre locurile tradiționale de pelerinaj ale comunității greco-catolice din județul Mureș. Așezământul se află într-o zonă submontană, între Reghin și Sovata, în extravilanul localității Chiheru de Jos, la aproximativ un kilometru de șosea. Domeniul mănăstirii se întinde pe circa 15 hectare, aproape jumătate din suprafață fiind acoperită de pădure. Izolarea față de zona intens circulată și cadrul natural au contribuit la păstrarea caracterului liniștit al locului.
Istoria monahală a zonei depășește trei secole. Documentele istorice și tradiția locală indică existența unei mănăstiri în hotarul Chiherului încă din primele decenii ale secolului al XVIII-lea. Cronologia exactă prezintă unele diferențe între cercetările istorice: existența unei așezări monahale este legată de anul 1719, iar mănăstirea greco-catolică de la Chiheru de Jos este plasată, potrivit unei interpretări istorice, în jurul anului 1737. Vechiul așezământ se afla într-o zonă de hotar între Chiheru de Jos, Nadășa și Sâmbriaș.
Mănăstirea a avut un rol care depășea funcția strict religioasă. În documentele referitoare la vechiul complex apar mai multe corpuri de clădire și anexe, iar aici a funcționat una dintre primele școli rurale cu dascăl atestate în zonă. Amplasarea construcțiilor apare și pe hărțile militare habsburgice realizate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Așezământul a devenit astfel un punct important pentru viața spirituală și culturală a comunităților românești din această parte a Transilvaniei.
Vechea mănăstire a dispărut în timp, însă memoria locului s-a păstrat sub denumirea populară „La Mănăstire” sau „Grădina Mănăstirii”. Chiar și după dispariția clădirilor, zona a continuat să fie asociată cu pelerinajele și cu tradiția religioasă locală. Înainte de 1948, credincioși din satele apropiate ajungeau aici inclusiv la pelerinajele organizate în jurul datei de 10 mai. Printre comunitățile legate de această tradiție se aflau Teleac, Habic și alte sate din împrejurimile Chiherului și Beicăi de Jos.
Instaurarea regimului comunist și scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma au întrerupt organizarea publică a pelerinajelor greco-catolice. Unele încercări de reluare a adunărilor religioase la vechiul loc mănăstiresc au fost împiedicate de autorități. Cu toate acestea, denumirea și semnificația spirituală a locului au rămas prezente în memoria comunității.
După revenirea Bisericii Greco-Catolice în legalitate, tradiția a început să fie refăcută. Parohia greco-catolică din Chiheru de Jos a fost redeschisă în 1992, iar credincioșii și preoții locali au inițiat amenajarea unui nou așezământ pe locul cunoscut de generații drept „La Mănăstire”. Tot în 1992 a fost stabilit amplasamentul unei troițe și al viitorului loc de pelerinaj. La 22 august 1993, troița ridicată în Grădina Mănăstirii a fost sfințită, moment care a marcat reluarea organizată a pelerinajelor.
În perioada 1993–2008, pelerinajul principal avea loc în prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Ulterior, începând din 2008, data pelerinajului a fost stabilită pentru 15 august, chiar în ziua hramului. Tradiția s-a menținut, iar sărbătoarea de la Chiheru de Jos continuă să adune credincioși din localitate, din împrejurimi și din alte zone ale țării. Evenimente recente confirmă menținerea Chiherului de Jos între locurile greco-catolice de pelerinaj dedicate sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.
Un element reprezentativ al complexului este Calea Crucii, amenajată pe drumul care urcă spre mănăstire. Traseul este marcat de 15 troițe din lemn, corespunzătoare stațiunilor dedicate Pătimirilor lui Isus Cristos. Procesiunea pe acest drum precedă în mod tradițional Sfânta Liturghie din ziua pelerinajului. În perioadele cu participare numeroasă, celebrarea liturgică are loc în exterior, la altarul amenajat în apropierea bisericii.
Actualul complex mănăstiresc s-a dezvoltat treptat după reluarea vieții religioase. Biserica, casa administrativă, spațiile destinate pelerinilor și amenajările exterioare formează un ansamblu integrat în peisajul împădurit. Arhitectura clădirii principale folosește piatra și lemnul ca elemente vizuale importante, iar terasa și galeriile acoperite contribuie la aspectul specific al construcției. Accesul prin zona verde și depărtarea față de centrul localității diferențiază așezământul de bisericile parohiale obișnuite.
Hramul „Adormirea Maicii Domnului” conferă zilei de 15 august o importanță deosebită. Programul tradițional cuprinde Calea Sfintei Cruci, celebrarea Sfintei Liturghii și momente de rugăciune comunitară. La pelerinajele organizate de-a lungul anilor au participat ierarhi ai Bisericii Române Unite cu Roma, preoți din Protopopiatul Reghin și numeroși credincioși. În august 2024, pelerinajul a reunit sute de participanți, fiind celebrată Sfânta Liturghie de episcopul auxiliar Cristian Crișan al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș.
Mănăstirea din Chiheru de Jos păstrează astfel legătura dintre un vechi centru spiritual transilvănean și comunitatea greco-catolică actuală. Valoarea locului rezultă atât din istoria de peste trei secole, cât și din continuitatea pelerinajelor și din păstrarea memoriei vechiului așezământ. Cadrul natural, traseul Căii Crucii și tradiția hramului din 15 august completează profilul unui obiectiv religios important din zona submontană a județului Mureș.
