Mănăstirea Zosin, Botoșani, România
În peisajul molcom al județului Botoșani, la marginea satului Bălușeni, Mănăstirea Zosin se înalță ca un simbol al credinței și al continuității spirituale. Cu o istorie ce coboară până în secolul al XVIII-lea, așezământul monahal de la Zosin este o mărturie vie a rezistenței în fața vremurilor, a pierderii și a renașterii. De la schitul din lemn ctitorit în 1779, până la impunătoarea mănăstire sfințită în 2015, povestea acestui loc vorbește despre rugăciune, efort, comunitate și dragoste pentru tradiție.
Prima biserică a fost construită în 1779 de Tudorache Bașotă, boier moldovean și ctitor devotat, care a ridicat un mic schit de lemn închinat Adormirii Maicii Domnului. Alegerea locului – într-o poiană liniștită, înconjurată de pădure – nu a fost întâmplătoare: izolat de forfota lumii, spațiul a oferit un cadru ideal pentru reculegere și rugăciune.
Biserica din lemn se remarca prin simplitate și rafinament. A fost pictată în 1834, în mod neobișnuit, direct pe lut, și acoperită cu șindrilă – o tehnică tradițională specifică zonei. Pe una dintre grinzi se păstrează și astăzi o inscripție în alfabet chirilic care atestă contribuția comunității la înfrumusețarea lăcașului.
În ciuda frumuseții și importanței sale, schitul a avut un destin frământat. În 1863, în urma secularizării averilor mănăstirești de către Alexandru Ioan Cuza, așezământul și-a încetat activitatea monahală. Lăcașul a rămas în ruină pentru zeci de ani, fiind păstrat doar de comunitatea locală, care a efectuat câteva lucrări de întreținere în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Abia după căderea regimului comunist, în 1990, Mănăstirea Zosin a fost reactivată ca mănăstire de călugări. Monahii care au venit aici au găsit un loc aproape părăsit, dar încărcat de spiritualitate. Cu eforturi mari și sprijin din partea credincioșilor din zonă, viața monahală a fost reluată. Între 1991 și 1993 s-a construit o biserică de zid, modestă dar funcțională, care să poată adăposti slujbele religioase.
Totodată, vechea bisericuță de lemn a fost restaurată și inclusă în patrimoniul cultural național. Astăzi, aceasta poate fi admirată în vecinătatea construcției noi, ca un martor tăcut al istoriei, dar viu în rugăciunile celor care îi trec pragul.
Ansamblul Manastirii Zosin a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Botosani din anul 2004, fiind alcatuit dintr-un singul obiectiv: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” – ce dateaza din 1779.
Bisericuta are peretii tencuiti atat in exterior, cat si in interior, fiind pictata in anul 1834, direct pe lutul care acopera nuielele impletite ale zidurilor. Biserica de lemn din cadrul Manastirii Zosin este una dintre foarte rarele biserici cu pereti din impletitura de nuiele cunoscute in Romania, care s-au pastrat pana in zilele noastre.
Ansamblul monahal Zosin a fost trecut in lista monumentelor istorice nationale in anul 2004, in mod deosebit datorita bisericutei vechi, de lemn, pe care inca o mai pastreaza. Bisericuta de lemn, inchinata Maicii Domnului, dateaza din anul 1779.
Începând cu anul 2007, s-a pus piatra de temelie a unei noi biserici de mari dimensiuni. Aceasta a fost construită într-un stil arhitectural tradițional moldovenesc, dar cu elemente moderne care să răspundă nevoilor unei comunități monahale în dezvoltare. Construcția a fost finalizată în 2015, iar în același an a fost sfințită de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, în prezența unui număr mare de credincioși.
Biserica nouă impresionează prin proporțiile sale, dar mai ales prin sobrietatea și frumusețea interiorului. Pictura este realizată în stil bizantin, iar iconostasul, lucrat în lemn sculptat, poartă măiestria meșterilor populari din zona Moldovei. Alături de biserică au fost ridicate și alte clădiri monahale – chilii, trapeză, ateliere – care completează un ansamblu armonios și funcțional.
Mănăstirea Zosin atrage astăzi numeroși pelerini din întreaga țară, mai ales cu prilejul hramului din 15 august, când este prăznuită Adormirea Maicii Domnului. Oamenii vin aici pentru a se ruga, pentru a găsi liniște sufletească și pentru a se reconecta cu valorile spirituale ale tradiției ortodoxe.
Locul a devenit și un spațiu de întâlnire pentru tineri, care participă la tabere de voluntariat și programe religioase. Mănăstirea funcționează ca un centru viu, care păstrează echilibrul între rânduiala monahală și deschiderea față de nevoile comunității.
Mănăstirea Zosin nu este doar un lăcaș religios, ci un simbol al renașterii și al speranței. Povestea celor două biserici – cea veche, din lemn, și cea nouă, impunătoare – reflectă un arc peste timp, de la simplitatea începuturilor până la maturitatea unui așezământ monahal contemporan. Într-o lume tot mai agitată, Zosin rămâne un loc de liniște, rugăciune și continuitate spirituală.
