Cetatea Devei
Cetatea Devei este una dintre cele mai importante fortificaţii de Ev Mediu din Transilvania și una dintre atracțiile de prim rang din judetul Hunedoara. Grație poziționării sale pe dealul care a ajuns să-i poarte numele (Dealul Cetății) fortăreața a fost un punct strategic de apărare pe Valea Mureșului, la granița de astăzi dintre Transilvania și Banat, pe principala arteră de legătură a României cu centrul și vestul Europei.
Cetatea Devei este atestată documentar în 1269. Monument istoric, devenit simbol al Devei, cetatea, în forma pe care o are în prezent, este un punct important turistic, stârnind interesul vizitatorilor atât prin ruinele ei cât și prin poziția sa care domină orașul. Monument istoric și de arhitectură laică, Cetatea Devei a fost construită la mijlocul secolului XIII pe Dealul Cetății, pe locul unei așezări dacice de tip oppidum și este menționată documentar cu numele de „Castrum Deva”.
Cu o arhitectură în spirală, caracteristică cetăților de munte, cetatea Devei a fost construită în secolul al XIII-lea și este atestată documentar la 1269.Urmele insa de locuire pe coșul a ceea ce a fost cândva un vulcan sunt mult mai vechi. Ele datează din neolitic sau epoca bronzului, urmate de fortificații dacice, întărite de romani, după cucerirea Daciei, pentru apărarea resurselor, în condițiile în care Drumul Sării trecea chiar pe la poalele Dealului Cetății.
Amplasarea ei la înălțime a făcut-o să fie considerată de oamenii de arme ai vremii aproape invincibilă. În plus, ea oferă o panoramă strategică pe mare parte din Valea Mureșului, Valea Streiului, până departe, spre sud, în Ținutul Pădurenilor.
Zidurile cetății au fost asediate deseori de țărănimea iobagă culminând cu asediul din 1784 în timpul răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan. La sfârșitul sec. XIII, Cetatea a fost lăsată în părăsire până în 1817 când a fost restaurată de împăratul Francisc I. În timpul revoluției de la 1848, Cetatea a fost ocupată de o garnizoană de soldați austrieci fiind distrusă în urma exploziei depozitului de muniții. Complexul Cetății constă din edificiul central de pe culmea dealului și din trei incinte prevăzute cu porți și întărite cu turnuri de apărare și contraforturi.
Construcția a inclus, de-a lungul timpului, mai multe incinte sucesive, un palat cu etaj, pentru proprietarul cetății, platforme bastionare, o cisternă, un șir de cazemate, turnuri, contraforturi cu burduf, curtine, porți carosabile, dar și magazia de pulbere. La fel ca și la cetatea Hunedoarei, Castelul Corvinilor, și în istoria Cetății Devei se constată mai multe etape de construcție: în acest caz, cinci la număr! În paralel cu lucrările de extindere a fost elaborat şi un plan de construire a unei fortificații în sistem Vauban, care viza pantele dealului cetăţii, dar el rămas în faza de proiect. Din 1896, Societatea de Istorie, Arheologie şi Ştiinţele Naturii din Comitatul Hunedoara a coordonat amenajarea aleilor de acces spre cetate și împădurirea Dealului Cetăţii. O renovare de proporţii a avut loc în anii 1950, cu ocazia cărora s-au conservat ruinele şi s-a ușurat accesul în fortăreață.
Cetatea Devei, urcată ca un cuib de vulturi deasupra conului vulcanic, la altitudinea de 378 de metri, însumează o evoluție arhitectonică întinsă pe mai bine de 700 de ani. Ea atrage mii și mii de turiști, care îi iau potecile umbroase la pas, pentru a ajunge în cele mai bune puncte de observație, acolo unde fortăreața își deschide, generoasă, panorama către splendida vale a Mureșului, dar și către Valea Streiului și, mai departe, spre Ținutul Pădurenilor.
Cum ajungem în Cetatea Devei?
Astăzi turiștii nu au prea mult de așteptat pentru a descoperi, pe de o parte frumusețea și farmecul de odinioară al cetății, iar pe de altă parte, panorama care îți taie respirația, odată urcat sus, mai aproape de nori.
Există trei variante de a urca în cetate:
– cu telecabina, contra-cost. Potrivit administratorilor cetății, aceasta este singurul ascensor înclinat din România, iar din punct de vedere al lungimii traseului (278 metri) și a diferenței de nivel (158 metri) este primul din Europa.
– la pas, pornind de la scările de lângă Parcul Cetății, într-un traseu de poteci spiralate, care urcă până sus.
– cu mașina, până în mica parcare de lângă cetate, iar apoi, pe trepte, până sus, în fortăreața care veghează culoarul Mureșului, la granița dintre Transilvania și Banat.
