Mănăstirea Sihla
Daca vei cauta un loc prin muntii Neamtului in care majestatea piscurilor innegrite de paduri si implantate de stanci ce stau sa se prabuseasca de mii de ani, un loc mai desavarsit de neoranduiala unui pitoresc nemuritor dar totodata si mai incarcat de memoria sfintelor vietuiri monahale, il vei afla plin de bucurie la Sihla;
La Sihla pentru care Sfanta „Teodora din Carpati” – este cea mai lucitoare stea din salba atator ravnitori ai locului, cei mai multi cuprinsi in Anonimatul lui Dumnezeu pentru care „si perii capului, toti sunt numarati” (Matei 10, 30), in timp ce alte nume, cele mai putine au ajuns si pana la cunostinta noastra: cuviosul Pavel, ieroschimonahul Elefterie (fostul sot si urmator intru cele duhovnicesti ale Sf. Teodora), cuviosul Iosif Pustnicul al carui nume ni-l amintesc locuri ca Poiana lui Iosif, Parau1 lui Iosif si Chiliile lui Iosif, ierodiaconul Cristofor (aflatorul moastelor cu buna mireasma ale Sfintei Teodora la anul 1930), cuviosul Ioan Sihastrul, Gherman si Gherontie Bistriceanu (ce1 care a fost timp de 40 de ani singurul vietuitor peste Schit si despre care se face amintire atat in Hogas cat si in Galaction), ieroschimonahul Vasian Scripca, Sihastrul Ioan (iscusit cititor al gandurilor omenesti) si, acum mai in urma, viitorul sfant al calendarului romanesc, ieroschimonahul Paisie Olariu.
Primele lor salase (iar pentru unii cele dintotdeauna) au fost stancile locului, atat de darnice in scorburi si pesteri austere pe care noi, cei sovaielnici le vizitam cateodata cu o prosteasca uimire, potrivindu-ne gandul dupa cel al lui C. Hogas:
„Voiam sa trimit in alta lume sfintei Teodota, din insasi pamanteasca ei locuinta, vreo simtire sau vreo cugetare cucernica si umilita; cum insa e usor sa fii virtuos in tovarasia ursilor necuvantatori si a codrilor fara de inima, cum virtutea nu capata pret si stralucire dect atunci cand iese biruitoare din lupta fatisa cu rautatea si stricaciunea omeneasca, apoi nu putui inchega in sufletul meu nici un soi de evlavioasa gandire sau macar de profana admiratiune pentru o viata jertfita fara nici o tinta, lipsei, chinurilor si suferintelor trupesti, cu toata ravna ce va fi avut sufletul ei pentru cele sfinte si dumnezeiesti”.
“Acest sfant schit Sihla, sta scris in Pisania, unde se praznuieste hramul Nasterea sfantului slavitului Prooroc inaintemergatorului Ioan, cat si aciasta biserica s-au facut din nou, cu un rand de chilii… la leat 1813…” „Din nou” deoarece schitul initial avea la acea data aproape o suta de ani. Intre timp s-a mai inaltat sub stanca din deal o alta biserica „dintr-un singur brad” in care pot incapea doar zece suflete, unsprezece cu cel al boierului Coroi, disparut in prapastia din preajma cu ocazia unei vanatori.
Suflet evlavios, din moment ce amintirea sa i-a putut inspira pe urmasi la o ctitorie. Scrutand zarile, de langa aceasta minune mica de lemn, vederea muntilor Pahomia, Dealul Mare si Ciungii, te fac sa exclami odata cu Gheorghe din Moldova: “Locuri sfinte si frumoase:/ Rasca, Sihla si Cetate/ Am venit intreg aicea/ Si ma-ntorc pe jumatate”.
