Manastirea Cosula

Mănăstirea Coșula este o mănăstire de călugări amplasată în satul Coșula (din județul Botoșani), la o distanță de 20 kilometri sud-est de orașul Botoșani. Pe aici se ajunge mergând 3 km pe un drum județean aflat la dreapta DN 28 B.

Mănăstirea Coșula datează din anul 1535, când marele vistiernic Mateiaș a construit aici un complex monahal. Mănăstirea Coșula a fost singura din județul Botoșani care a avut și exeriorul pictat. De asemenea este cunoscută pentru fresca veche de peste 500 de ani și legendarul Galben de Coșula. Pe frescă sunt reprezentate scena Rusaliilor și „Crucea Mântuitorului”.

Ansamblul Monahal Coșula, înscris în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-a-A- 01959 este format din mai multe obiective de patrimoniu naţional, dintre care unele de mare valoare arhitectonică, culturală, artistică şi religioasă. Astfel menționăm:

1. Biserica cu hramul Sf. Nicolae, înscrisă în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-m-A01959 -01 ctitorită în timpul domniei lui Petru Rareș de marele vistier Mateias Cosovlei (1535). Biserica este de mici dimensiuni, dar este impresionantă prin proporții și calitatea spațiilor interioare. Bolta de peste pronaos realizată pe arce încrucișate și turla de peste naos foarte elansată, de asemeni pozată pe arce încrucișate, contribuie la crearea acestei calități spațiale de excepție. Biserica mânăstirii nu a suferit modificări semnificative in timp. Aceasta a fost pictată în interior și exterior (1536-1538). În sec. al XIX-lea pictura a fost refăcută în două rânduri. Cercetările făcute in XX au descoperit vechea pictură peste straturile de pictură din sec. al XIX-ea. Valoarea picturii inițiale este una istorică, mărită de calitatea artistică a acesteia, exemplificată prin fragmentele descopertate.
2. Casa Egumenească, înscrisă în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-m-A- 01959 -02, datează din sec. al XVIII –lea, în stare de ruină.

3. Turnul Clopotniță, înscris în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-a-A-01959-06, construcție de sec. XIX realizată pe fundațiile unei construcții mai vechi. Este o construcție masivă din piatră cu fundații din piatră și boltă de cărămidă peste primul nivel intermediar. Este amplasat la extremitatea estică a incintei. Construcția are o formă cvasi-pătrată, cu dimensiunile în plan de  5,75m x 6,14m. Grosimea zidurilor la nivelul cotei intrării este de 95 cm. În cele 4 colțuri există îngroșări de câte 15 cm sub forma unor coloane angajate cu lățimea de 86-88 cm și adâncimea de 15 cm. Accesul în turn se realizează pe latura estică, la cota + 5.76 este realizată o boltă pe arce încrucișate, din cărămidă ce desparte nivelul accesului de camera clopotelor. Accesul la camera clopotelor se realizează pe o scară din lemn și o podină din lemn situată la cota + 2.90.

4. Zidul de incintă, datează din sec. al XVII-lea sau a fost refăcut in sec. al XVII-lea și al XVIII-le pe fundațiile zidului original parțial distrus. Zidul este realizat pe 3 laturi ale terenului din proprietatea mânăstirii, urmând pantele terenului prin trepte. Paramentul are înălțimi cuprinse între 3,50 m si 5,0 m. Acesta este realizat ca un zid masiv din cărămidă cu grosimea de cca 90 cm. Lungimea totala a zidului este de 294,0m. Suprafața acestuia este de 455,0 mp.

5. Trapeza si cuhniile înscrise în lista monumentelor istorice la poziția BT-II-m-A- 01959 -04,05, construcție ce se prezintă la nivel de fundații și un sistem de hrube. Trapeza este denumirea improprie a unei construcții ce s-a menținut pe amplasament până în anii 1985, care nu mai există în prezent, dar se mai păstrează hrubele de sub aceasta, 2 beciuri gemene realizate din piatră care au fost restaurate. Construcția hrubelor prezenta degradări structurale vizibile, cedări ale bolților, cedări ale zidurilor laterale prăbușiri in zona accesului. Degradările structurii de rezistență se datorează intervențiilor pentru demolarea construcției inițiale ce s-a aflat peste aceste hrube, execuției fundației din b.a. peste acestea, condițiilor de umiditate accentuata ce au degradat parțial calitatea portantă a pietrei de gresie.

Arhondaricul,  construcție cu aspect relativ nouă, realizată foarte aproape de Biserica Sf. Nicolae, ce are la bază o construcție originală la care s-a intervenit în mod brutal. Construcția nu are degradări vizibile. Au mai fost realizate intervenții recente la clădire, ultima intervenție din anii 2002-2003 fiind cea de realizare a extinderii spre nord cu un corp nou de clădire.

Singurele degradări sunt la tencuieli și în special la tencuielile exterioare, spargeri, distrugeri din parter datorate reparațiilor incorect executate și introducerii instalațiilor. Degradările locale ale structurii de rezistență se datorează intervențiilor pentru introducerea instalațiilor electrice și sanitare și expunerii materialelor de construcție în condiții de umiditate accentuată.