Mănăstirea Saon

Acest sfant asezamant a luat fiinta sub stapanirea otomana in anul 1846, prin plecarea unor calugari de la Manastirea Celic-Dere. Cei veniti la Saon au ridicat aici din chirpici cateva chilii si un Paraclis ca metoc al Manastirii Celic-Dere.
Dupa revenirea Dobrogei la Patria-Mama, Saonul impreuna cu toate bisericile si manastirile acestor locuri au trecut sub jurisdictia Episcopiei Dunarii de Jos, Galati. Pentru o mai buna randuiala in viata manastirilor, Episcopul Iosif Gheorghian a stramutat la Saon si pe ceilalti calugari care se mai aflau la schitul Celicul de Jos. O data cu acesta, Schitul Saon s-a separat cu totul de Manastirea Celic-Dere, devenind de sine statator.
In acelasi an, monahii de la Saon au construit din chirpici si lemn actuala biserica veche cu hramul ” Intrarea Maicii Domnului in Biserica „, care exista si astazi, precum si doua corpuri de chilii, din care a mai ramas numai din randul Paraclisului.
In timpul staretului Filimon (1889-1905), schitul a fost distrus de un incendiu. Singura Biserica a scapat intacta, schitul ajungand astfel intr-o mare stramtoare. In 1909, Episcopul Nifon Niculescu l-a trecut vremelnic sub administrarea „manastirii Cocos”. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon a pus temelia bisericii celei noi, cu trei turle, zidita din piatra si caramida, cu hramul ” Acoperamantul Maicii Domnului „.
Constructia ei insa a fost intrerupta din cauza evenimentelor din timpul primului razboi mondial, precum si a cutremurului din 1940, cand turlele s-au prabusit.
Dupa anul 1956 , in timpul pastoriei Prea Sfintitului Episcop Chesarie Paunescu, lucrarile de reconstructie a turlelor au fost reluate si s-a executat pictura bisericeasca, iar in 1959 locasul a fost sfintit si redat cultului. In anul 1916, Saonul a devenit de sine statator iar in 1930 a fost transformat in manastire de maici.
In 1959 acest sfant lacas a fost desfiintat, iar bunurile sale au fost trecute sub directa administratie a Episcopiei Dunarii de Jos-Galati. In anul 1972 a luat fiinta ca Metoc al Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos.

In anul 1990 prin purtarea de grija a Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop Lucian Florea, Arhiepiscop al Tomisului Constanta, a redevenit Manastire de sine statatoare.

You may also like...

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.