Rio de Janeiro, Brazlia

Atunci cand te gândești la Rio de Janeiro, prima imagine care îți vine în minte este cea a lui Iisus îmbrățișând orașul… și exact asta reprezintă Rio, o oază de natură plină de localnici prietenoși care te primesc cu brațele larg deschise.
Brazilia este asociată cu plaje superbe, cu jungla amazoniană, cu Rio de Janeiro, carnavalul și samba, cu alte cuvinte – viața la maxim. Munți de granit abrupți, imediat lângă ocean, întinderi de nisip auriu, case coloniale impecabile cuibărite între zgârie-nori moderni de sticlă și păduri verzi ce se revarsă pe colinele dens populate, împreună cu binecunoscutul munte Corcovado, fac ca această destinație să fie printre cele mai frumoase locuri din lume.

Rio de Janeiro impresionează printr-o bogăție de atracții și activități, mâncarea extraordinară, muzică și distracție – suficiente să țină vizitatorul ocupat oricât de lungă i-ar fi șederea, iar faimoasele plaje Copacabana și Ipanema sunt magneți pentru brazilieni și turiști deopotrivă.

Populația orașului este de aproximativ 6,3 milioane de locuitori, ocupând o suprafață de 1.256 km². Zona metropolitană cuprinde o populație de aproximativ 12 milioane de locuitori. Golful în care este situat Rio de Janeiro (Golful Guanabara) a fost descoperit de europeni la 1 ianuarie 1502, prin exploratorul portughez Gaspar de Lemos; acesta l-a numit „Rio” pentru că a crezut că era mai degrabă o gură de râu decât un golf.

Orașul Sfântul Sebastian Rio de Janeiro a fost fondat la 1 martie 1565 în onoarea regelui Sebastian I al Portugaliei.
Rio de Janeiro a fost capitala Braziliei din 1764 până în 1960, când guvernul a fost transferat la Brasília, dar el a rămas unul dintre cele mai importante orașe din țară, al doilea ca mărime după São Paulo. Între 1808 și 1821, în timpul invaziei napoleoniene a Portugaliei, orașul a devenit capitala Portugaliei și a imperiului portughez.
Fiind al doilea port ca mărime de pe coasta braziliană, Golful Guanabara și cei 412 km ai săi este celebru din punct de vedere istoric pentru că a fost poarta de acces a primei expediții portugheze spre ceea ce avea să devină Rio de Janeiro.

Podul Rio-Niterói (sau podul „Presidente Costa e Silva”) leagă cele două maluri ale golfului începând din 1974. Locul cuprinde un număr foarte mare de insule și insulite și beneficiază de un ecosistem bogat mai ales în delfini și țestoase marine. Pe malul său vestic se găsește orașul Rio de Janeiro, iar pe malul său estic orașele Niterói și São Gonçalo. Patru alte orașe se găsesc de-a lungul țărmurilor golfului. Gura sa de 1.5 km lățime este flancată la nord de vârful “Pico do Papagaio” (“Ciocul de Papagal”) și vârful sudic „Pao de Açúcar” (“Căpățâna de zahăr”).

Podul Rio-Niterói, construit din beton armat, traversează Golful Guanabara, unind orașul Niterói de orașul Rio de Janeiro. Lungimea podului este de 13.290 metri, din care 8.836 metri trec peste apă, iar în porțiunile cele mai înalte ajunge până la 72 metri. Zilnic este traversat de circa 144.000 de automobile și aproximativ 400.000 de persoane. Costurile construcției s-au ridicat la 22 milioane de dolari, iar deschiderea oficială a podului a avut loc în 4 martie 1974.
Rio este un oraș al contrastelor și, deși mare parte din oraș concurează cu metropolele cele mai moderne ale lumii, un procent important din milioanele de locuitori ai zonei metropolitane trăiesc încă în locuințe sărace.

Cele mai neprimitoare sunt cartierele mărginașe, cunoscute sub numele de favelas, construite mai ales pe dealuri, unde clădirile înalte sunt dificil de construit, iar accidentele, provocate în general de ploi, sunt frecvente. Numele provine de la o plantă agățătoare din Brazilia, care se numește favela. Asemănătoare plantei agățătoare, cartierele săracilor din Rio de Janeiro “se cațără” pe dealurile din jur.

Primele favelas au apărut odată cu eliberarea sclavilor, în 1888, iar de atunci se extind în permanență. Deseori sunt numite “oraș în oraș” și sunt organizate independent de administrația oficială a orașului, însă în ultimii ani se încearcă ridicarea calității traiului prin introducerea de străzi, canalizări și curent electric. Se estimează că în 2004 circa 30% din locuitorii orașului Rio de Janeiro locuiau în favelas și, contrar opiniei generale, doar 2% dintre ei își câștigă existența din activități ilegale.

Pão de Açúcar este o stâncă care în traducere ar însemna „căpățână din zahăr”. Stânca de granit, cu o înălțime de 396 metri, se află pe peninsula Urca, în sudul golfului Botafogo, unde Golful Guanabara se unește cu Oceanul Atlantic. Împreună cu statuia lui Iisus Cristo Redentor, situată deasupra orașului Rio de Janeiro, Pão de Açúcar este unul din punctele de atracție cele mai importante ale Braziliei și constituie un semn distinctiv pentru Rio de Janeiro. Stânca Pão de Açúcar a fost pentru prima oară escaladată de un englez în anul 1817.

Pe vârful stâncii se poate ajunge cu telefericul numit O Bondinho. În 27 octombrie 1912 a fost finalizată prima porțiune a traseului, cu stația la Morro da Utca – 226 metri, iar în anul următor a fost finalizată și a doua porțiune, cu stația în vârful stâncii.

La Morro da Utca se află un teatru cu acoperiș rabatabil cu o capacitate de până la 1100 de persoane, restaurante, o discotecă, magazine și un heliport. Într-o telecabină încap aproximativ 65 de persoane, durata unei călătorii este de 3 minute și ajunge la o capacitate de 1170 de persoane pe oră.

Printre celebritățile care s-au plimbat cu O Bondinho se numără: Albert Einstein, John F. Kennedy, Papa Ioan Paul al II-lea, Lech Walesa, Gina Lollobrigida.

Unul dintre cele mai importante motive pentru care oamenii vin să viziteze Rio de Janeiro, în afara de Carnaval, este statuia lui Hristos Mântuitorul (“Cristo Redentor”), cea mai mare statuie Art Deco din lume, ridicată cu ajutorul Vaticanului și al Franței la comemorarea a 100 de ani de la declararea independenței Braziliei.

Ea se află pe vârful muntelui Corcovado (706 metri înălțime) si a fost construită între anii 1927 si 1931 de către sculptorul francez de origine poloneză Paul Landowski. Statuia e înaltă de 38 de metri și are 30 de metri lățime, iar piedestalul este înalt de 8 metri. Părțile componente ale statuii au fost transportate cu trenul, după ce călătoriseră cu vaporul tocmai din Franța. Calea ferată de 3800 de metri a fost de mare ajutor în transportarea materialelor până pe vârful muntelui Corcovado. Trenul folosit în acele vremuri a fost primul din Brazilia care a funcționat cu electricitate și este astăzi utilizat pentru transportul turiștilor.
Pentru a ajunge la poalele statuii, trenul roșu te poartă timp de 20 de minute printr-o pădure deasă tropicală, iar apoi mai sunt de urcat aproximativ 200 de trepte. Dacă vrei să vizitezi monumentul în cel mai nonconformist mod, îl poți survola cu planorul, plecând de pe una dintre stâncile vecine.

În 2006, a fost dată în folosință la poalele statuii o capelă, unde au loc slujbe catolice de căsătorie și botez și unde lista de așteptare este foarte lungă. Iisus Mântuitorul este vizibil din orice punct al orașului, ca și cum i-ar asigura pe locuitori că sunt ocrotiți și vegheați și, începând cu anul 2007, e declarat oficial una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, alături de Taj Mahal, Marele Zid Chinezesc și Colosseum.

Grădina Botanică din Rio de Janeiro se întinde pe o suprafață de 140 de hectare și este una dintre cele mai mari ”colecții” de plante tropicale și amazoniene din lume. Jumătate din această grădină este deschisă publicului.

Grădina Botanică din Rio de Janeiro este una dintre cele mai frumoase grădini din lume și adăpostește aproximativ 6500 de specii de plante – dintre care unele aflate în pericol de dispariție și peste 900 de varietăți de palmieri. Tot aici trăiesc 140 de specii de păsări, care s-au adaptat la contactul uman și pot fi observate mult mai ușor decât în natură. Grădina a fost fondată în anul 1808 de Regele Joao al VI-lea al Portugaliei și a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în 1992. Poziționată în dreptul mâinii drepte a statuii lui Hristos, grădina este o locație excelentă pentru admirarea acestei minuni arhitectonice a lumii moderne.

Teatrul Municipal din Rio de Janeiro este una dintre cele mai frumoase și importante monumente arhitectonice din Brazilia. Această clădire impresionantă se află în Praça Marechal Floriano din zona Cinelândia din centrul orașului. Construcția, inspirată de clădirea Operei din Paris creată de Charles Garnier, a fost inaugurată în 14 iulie 1909 de către președintele Nilo Peçanha. Teatrul a fost reconstruit și renovat de mai multe ori, iar astăzi dispune de 2.361 de locuri. În program apar în mod regulat piese de balet și puneri în scenă ale unor opere celebre.

Catedrala Metropolitană, totodată și sediul Arhiepiscopiei din Rio de Janeiro, este situată în centrul orașului. Biserica a fost construită între anii 1964 și 1979, înlocuind o serie de biserici vechi care au servit drept catedrale. Forma sa conică a fost inspirată de piramidele mayașe din peninsula Yucatan din Mexic.

Are un diametru intern de 96 de metri, înălțimea de 75 de metri și capacitatea de 20.000 de persoane (stând în picioare). Fiecare din cele patru ferestre imense urcă spre acoperiș, formând o cruce în partea de sus. Vitraliile diferă ca formă și culoare, creând o atmosferă mistică, iar structura conică a catedralei oferă o acustică excelentă.